Archive for the ‘Jocuri’ Category

Ieri am terminat Dead Space, asta fiind a treia incercare de a il juca. De primele doua dati l-am luat, am jucat maxim 15 minute si l-am lasat, fiindca pur si simplu nu m-a satisfacut controlul personajului, mi s-a parut cam dificil de manevrat si pozitia camerei e putin cam neobisnuita, insa e oarecum bine amplasata. Pe langa asta, mie personal mi s-a parut cam enervanta lipsa preciziei mouse-ului. In ciuda celor mentionate, in urma tuturor laudelor primite, am decis sa il joc si de data asta sa reusesc sa il termin. Foarte buna decizie am luat.

Jocul a fost realizat de subdiviziunea din Redwood Shores a companiei Electronic Arts si publicat de aceeasi companie (misto sa fii si developer si publisher, nu?) in octombrie 2008. Dead Space e un survival horror third person shooter deosebit de reusit. Mai mult la partea cu survival horor, ca personal, ca third person shooter nu mi se pare stralucit, din cauza dificultatilor mentionate mai sus. ESRB l-a etichetat ‘MATURE’, pentru ‘Blood and Gore, Intense Violence, Strong Language.’ Motorul grafic si fizic au fost realizate special pentru joc si nu se remarca in mod deosebit, insa sunt destul de impresionante, motorful grafic fiind perfect pentru un astfel de joc, asemanator oarecum cu id Tech 4 (Doom 3, Quake 4, etc.) al celor de la id Software.

Singurul bug pe care l-am putut observa e un bug al motorului fizic. E oarecum minor, dar poate deveni destul de enervant intr-un astfel de joc. Mai ales intr-un astfel de joc. Problema cu cadavrele, intalnita si in alte jocuri: cand treci peste un cadavru, nu treci pur si simplu peste el, ci il iei in picioare si il impingi. Cand il impingi de exemplu intr-o usa, iar usa se inchide, are loc o anomalie des intalnita in jocuri cu un motor fizic ceva mai avansat. Cadavrul ramane blocat in usa, iar motorul fizic incearca sa il impinga afara, cadavrul plimbandu-se aiurea in interiorul usii sau prin podea si scotand tot felul de zgomote, ceea ce, dupa cum ziceam, nu e deloc bine intr-un astfel de joc, intrucat orice zgomot mic te face sa strangi din buci cand joci Dead Space.

Jocul se petrece in anul 2414 si iei rolul lui Isaac Clarke, un inginer care trebuie sa lupte pentru a scapa de pe o nava spatiala unde intreg echipajul a fost infestat de un fel de virus extraterestru care i-a transformat in niste creaturi grotesti care nu se lasa pana nu te vad mort. Nu se lasa, gen ii lasi fara cap, fara picioare, dar tot vin dupa tine.

Nava spatiala este USG Ishimura si ajungi pe ea in urma unei transmisii primita de pe nava respectiva, iar scopul tau initial e sa afli ce s-a intamplat cu toata lumea. Pe langa asta, protagonistul se pare ca are si o domnisoara la bord cu care imparte anumite sentimente si incearca o gaseasca. Trebuia sa fie si putina dragoste la mijloc, nu? Un motiv in plus pentru eroul nostru sa macelareasca tot ce-i sta in cale ca sa o gaseasca. Cine nu-l intelege? Cine n-are face la fel? Nu ma mai intind cu povestea, fiindca v-am spus deja ideea de baza si daca va intereseaza restul, veti lua jocul.

Ca survival horror e foarte reusit, mai ales avand in vedere ca e prima oara cand EA face un joc de genul asta. Atmosfera e realizata excelent de incaperile uneori claustrofobice ale navei, intunecate, lipsite de culoare, cu un cadavru prin colt (sau 10), cu un strop de sange pe pereti (sau o galeata) si soaptele ocazionale, care iti ridica parul de pe maini. Din cauza atmosferei infricosatoare ti-e cam greu sa te deplasezi linistit prin nava. Mergand tot timpul usor, cu arma ridicata si mouse-ul gata sa crape sub presiunea mainii, esti predispus la niste sperieturi ingrozitoare (mai ales daca intra mama ca vantul in camera exact cand sar toti dracii pe tine. Scapi mouse-ul din mana si azvarlesti degetul peste butonul Escape, tipand ca o fetita.) Da, de multe ori am tresarit tipand si tragand in toate directiile cand mai izbucnea ceva prin joc. Sorin stie, a stat odata cu mine cand ma jucam si treceam printr-o parte mai intensa, iar el aproape ca se speria mai rau ca mine.

De mentionat ca jocul trebuie jucat cu un sistem surround si detaliile cat mai ridicate. Obligatoriu, altfel il joci la baza. Sorin a sarit si m-a luat de umar speriat ca se auzea ceva in spatele lui. Mi-a spus ca nu ar avea curaj sa il joace singur (da, eu stiu, chiar nu ar avea curaj). Daca aveam si un monitor HD, cred ca schimbam chilotii dupa ce jucam.

Ce mi-a placut foarte mult la Dead Space e ca nu e previzibil. Nu e previzibil, dar asta nu inseamna ca nu mi-am dat seama de anumite lucruri cheie in poveste inainte sa fie dezvaluite. La cate jocuri am jucat, cate filme am vazut, am invatat si eu anumite tehnici si imi dau seama de anumite lucruri la care altii poate nu se gandesc. Jocul are 12 capitole sau nivele, depinde cum vrei sa le numesti (ei zic capitole). Dupa vreo 6 capitole, deci jumatate din joc, te mai obisnuiesti cu el si cu anumite chestii si mai precis, stii de ce sa nu te feresti. De exemplu, dupa jumatate din joc in care ai trecut cu arma ridicata prin toate usile si nu a sarit nimic imediat pe tine, te gandesti ca sunt slabe sansele sa se mai intample. Si tocmai atunci fugi printr-o usa si te ia o grozavie din aia extraterestra prin surprindere, de iti inghiti limba. Asta e doar un exemplu, dar mai sunt situatii de genul.

Si ca orice survival horror bun de genul asta, jocul e destul de brutal si de grafic in ceea ce priveste violenta. Sange, mate, cadavre dezmembrate, orice-ti trece prin cap si mai mult, jocul le are. Jocul nu e recomandat minorilor sub 18 ani si n-as zice sa iti lasi copilul sa joace asa ceva de la o varsta frageda. Bine, acum depinde cat de sanatos la cap vrei sa iti iasa copilul.

Sfarsitul. Sfarsitul jocului este absolut genial. Si era si mai genial, dar de cand au anuntat Dead Space 2 nu mai e la fel. Initial ii da jucatorului de inteles ca protagonistul moare in final. Sau poate moare, ca nu il arata mort, dar te lasa in suspans, nu stii sigur daca a murit sau nu. Imi permit sa spun asta, fiindca nu mai e considerat ‘spoiler’ din moment ce se stie de mult ca in Dead Space 2 protagonistul e acelasi Isaac de pana acum. Sfarsitul e unul clasic: te lupti cu un monstru extraordinar de urias (boss) care in final se dovedeste a fi extraordinar de usor de omorat. Daca ai tinta buna, ca daca nu esti mancat.

Povestea de baza a jocului nu e una inovativa, nu e ceva ce nu s-a mai auzit, insa felul in care e derulata o face interesanta si incitanta. Ca lungime, e perfecta. Eu am stat 12 ore si 3 minute sa il termin, ceea ce nu se intampla la multe jocuri.

GameSpot i-a acordat jocului nota 9, iar media notelor a 19 critici si peste 5000 de jucatori ajunge la 8.7.

Nota mea: 9.5/10

Daca esti fan survival horror, Dead Space nu e un joc pe care sa il ignori, chiar daca la inceput e posibil sa tinzi sa il lasi. Crede-ma, o sa iti creasca in inima pe parcurs.

Gata ba, ca m-ati innebunit. E neterminat si netestat. Dar e online. Altul nu mai vedeti. Distractie placuta!

E ultimul, am terminat. Mi-a facut placere sa va intrec pe toti in astia 5 ani. Pe TOTI! Vorbiti, injurati, toti stim ca am dreptate. Bafta voua in continuare, ati scapat de mine.

Download:

The Pirate Bay
Craiova Tracker
Filelist

P.S. Azi se fac 2 ani de la Old Skool. Heh, ce coincidenta.

Nu am mai postat de mult timp ceva legat de GTA fiindca am incercat sa distantez tot ce tine de proiectele mele de restul blogului, insa am ceva important de adaugat referitor la GTA SA Rv3 si fiind cel mai anticipat proiect al meu de pana acum, consider ca ar trebui sa postez asta si aici, nu numai la pagina proiectului.

E posibil sa lansez jocul asa cum e acum, neterminat si (poate) netestat. Motivul este evident: s-a facut un an si jumatate de cand l-am inceput si progresez foarte incet fiindca am lucruri mai bune de facut. Nu mai am aceeasi pasiune pentru modding ca acum 5 ani cand am inceput, m-am mai maturizat si modding-ul nu mai reprezinta un hobby important pentru mine. Nu vreau sa mai trag atat de timp ca sa termin jocul definitiv, desi mi-ar fi placut foarte mult sa stiu ca ultimul meu mod a fost cel mai reusit. Cu toate acestea, sunt totusi de parere ca se diferentiaza destul de mult de mod-urile precedente si isi merita pe deplin locul in a treia generatie, reusind sa se ridice deasupra mod-urilor precedente. Astea fiind spuse, sunt destul de sigur ca jocul va aparea in iunie, dar nu mai fac greseala de a promite nimic, asa ca sa nu ma mai trageti de maneca in cazul putin probabil in care se termina iunie si jocul tot nu e public. Va voi tine la curent.

Stiu, ziceam ca apare in august 2009, dar pana acum lucram foarte rar si foarte putin la el. Acum, nu stiu, lucrez ceva mai des. Ca sa nu mai risc aparitia a zeci de “fani” nervosi care injura in stanga si in dreapta ca nu l-am lansat cand am zis, va zic ca apare la inceputul lui 2010. Am avut de-a face cu multi imbecili din cauza asta.

Merge vazut si in HD.

Acum cateva zile am terminat de jucat Cryostasis: The Sleep of Reason, singurul joc pe care l-am mai jucat din iunie, de cand am terminat Prototype. Nu prea mai stau eu sa ma joc, dar Cryostasis parca mi-a trezit din nou “foamea” de jocuri.

Jocul e realizat de Action Forms, o companie ucraineana de care n-am mai auzit in viata mea, si publicat de firma ruseasca 1C si firma italiana 505 Games. Este un survival horror fps lansat in decembrie 2008 in Rusia, in februarie 2009 in Europa si in aprilie 2009 in America de Nord. Ca motor grafic foloseste AtmosFear 2.0 si ca motor fizic foloseste PhysX, unul dintre cele mai populare si reusite motoare fizice folosite vreodata, conceput initial de Ageia si cumparat de nVidia la inceputul lui 2008, devenind motorul lor semnatura. De asemenea, e primul joc care se foloseste de functia ‘real-time water physics’ a motorului fizic. Asta inseamna ca lichidele din joc arata si se comporta realistic. Pana acum cred ca e singurul joc care foloseste proprietati fizice asa de avansate pentru lichide. Pentru a intelege mai bine despre ce e vorba, vedeti demonstratia de mai jos.

Daca nu esti un cunoscator probabil nu esti foarte impresionat, dar e ceva cu totul deosebit pentru un joc.

Din pacate, jocul are si cateva bug-uri. Cele vizuale sunt destul de rare si pot trece neobservate, insa cele legate de stabilitate pot fi foarte enervante. Jocul are probleme cu performanta si pe calculatoare care ii intrec cu mult cerintele minime si chiar recomandate, cateodata iesind din joc pe motiv ca nu are destula memorie vizuala pentru a incarca o textura (la setari maxime incarca si texturi de 2048×2048). Astfel de bug-uri majore am observat ca nu apar decat spre sfarsitul jocului, insa in numar mare si devin stresante, singura optiune de a scapa de ele fiind reducerea setarilor vizuale. Problemele cu performanta sunt destul de des intalnite, jocul ‘inghetand’ de multe ori, cateodata fara nicio explicatie. Din fericire, a aparut un patch pentru joc care rezolva foarte multe bug-uri si adauga multe lucruri noi in joc. Eu, din pacate, am jucat prima versiune, dar se pare ca dupa aplicarea patch-ului totul merge mult mai bine. Un dezavantaj mare al patch-ului e ca nu il poti aplica apoi continua jocul de unde ai ramas, ci trebuie luat de la inceput, ceea ce nu e o optiune pentru multi atunci cand deja ai terminat 3 sferturi din joc.

Totul se petrece in 1961 pe un vapor spargator de gheata numit North Wind, care a naufragiat undeva in apropierea Polului Nord. Personajul principal se numeste Alexander Nesterov si e un meteorolog rus (din joc n-ai de unde sa stii asta, nu se mentioneaza nimic despre el) care ajunge intamplator pe vapor, cautand refugiu dupa ce sania lui a cazut intr-un fel de pestera subterana.

In urma circumstantelor, Alexander e nevoit sa bantuie pe vapor, descoperind astfel ce s-a intamplat cu spargatorul de gheata si cu echipajul sau. Intamplarea face ca el sa nu fie singur, pe vapor aflandu-se in continuare echipajul, mai mult sau mai putin viu. Fiind un spargator de gheata nuclear, membri echipajului au fost radiati si au suferit diverse mutatii, eliminand tot ce era uman la ei, lasandu-i ca niste zombi care ataca tot ce le sta in cale.

Pe parcursul jocului Alexander gaseste in diverse locuri hartii care povestesc o intamplare asemanatoare cu cea a vaporului, avand rolul de a ne spune mai “pe şleau” ce s-a intamplat cu toata lumea. Povestea se numeste ‘Inima de foc a lui Danko’, scrisa de Maxim Gorky, care, din cate am citit, ar fi auzit-o in Republica Moldova. Este vorba despre un barbat pe nume Danko, care vrea sa isi conduca tribul printr-o padure intunecata si friguroasa, catre siguranta. Pe drum mai multi membri ai tribului mor, iar cei care raman in viata incep sa-si piarda increderea in conducatorul lor, Danko. Atunci cand acestia vor sa il omoare, Danko, in ciuda faptului ca se intorsesera impotriva sa, isi scoate inima din piept, iar aceasta, alimentata de dragostea sa pentru oamenii tribului, le lumineaza calea catre salvare. E un mod unic si interesant de a povesti intamplarile care au condus la ce vede Alexander in prezent si e ceva care nu e intalnit prea des in jocuri.

Un alt aspect unic al jocului e posibilitatea de a altera prezentul. Alexander gaseste pe parcurs cadavre ale fostului echipaj si are posibilitatea de a le corecta greselile care i-au omorat, accesand memoriile fiecaruia si calatorind in timp la momentul in care au murit. Membrii respectivi, traind dincolo de momentul initial al mortii lor, vor schimba intr-un fel sau altul prezentul, ajutandu-l pe Alexander sa isi continue drumul.

Viata personajului e masurata de nivelul temperaturii corpului sau. Acesta isi ‘incarca’ viata de la orice sursa de caldura pe care o gaseste pe vapor, de la lampi de birou pana la tevi incinse si becuri din tavan. Din pacate, lanterna, indispensabila si asa, nu e destul de puternica pentru a-l incalzi. Cryostasis e genul de joc in care nu armele sau pumnii sunt cei mai buni prieteni ai tai, ci lanterna.

Sfarsitul e unul singur, insa sunt diferite feluri de a ajunge la acelasi rezultat. Cine a jucat Resident Evil: Nemesis (l-am terminat de 6 ori, luandu-l de la capat de fiecare data cand il terminam) stie la ce ma refer. Sunt 3 momente in joc in care, luand control asupra unui membru al echipajului caruia ii gasesti cadavrul, poti lua alte decizii decat cele vazute in flashback-urile care apar ocazional pe masura ce avansezi in joc, dezvaluind mai multe detalii despre echipaj si intamplarile care au dus la starea prezenta a vaporului.

In general actiunea se petrece domol, rare sunt momentele in care stai cu ochii larg deschisi la monitor, strangand din mouse si apasand disperat pe taste. Ca in orice survival horror bun, nu lipsesc momentele in care tresari de frica, unele mai previzibile si altele total neasteptate si originale. Cu toate astea, nu se compara cu alte jocuri de acelasi gen, care te tin pe marginea scaunului aproape in permanenta, dar cu siguranta merita incercat.

Cryostasis e exact genul de joc cu adevarat bun pe care il cautam eu de mult. Povestea e foarte reusita, finalul fiind unul oarecum ciudat si neasteptat, dar original si potrivit. Atat motorul grafic cat si cel fizic sunt foarte reusite si i se potrivesc de minune jocului, reusind sa surprinda de minune atmosfera arctica. Bug-urile alea il trag in jos, insa acum ca a aparut un patch care le rezolva, nu ma pot gandi la ceva ce sa le reprosez celor de la Action Forms.

In concluzie, daca Cryostasis ar fi un film, ar fi genul de film independent care lasa lumea cu gura cascata si ii da Hollywood-ului peste nas. E un joc genial, captivant, cu o poveste originala si incitanta. E genul de joc care te face sa te simti bine ca l-ai terminat, dar in acelasi timp te face sa-ti para rau ca nu mai poti continua povestea. E cu siguranta un joc pe care il voi tine minte mult timp de aici inainte si se incadreaza langa cele mai bune jocuri pe care le-am jucat vreodata. Nu vreau sa pun aici screenshot-uri sau trailere, pentru ca pur si simplu nu ii fac jocului dreptate. Daca e ceva la care cei de la Action Forms nu se pricep, e vorba de trailere. Ma refer strict la trailer-ul oficial al jocului.

Un joc oarecum asemanator e BioShock. Daca ti-a placut BioShock, e posibil sa iti placa si Cryostasis. Daca nu, tot merita incercat, poate vei fi surprins.

Nu vreau sa pun notele acordate de site-uri de specialitate, notele respective fiind acordate primei versiuni, care, dupa cum spuneam, are multe defecte. Desi si eu tot prima versiune am jucat-o, nu ma lasa inima sa-i dau o nota mica din cauza asta. Nota mea e pentru jocul cu patch-ul aplicat.

Nota mea: 9.5/10

P.S. Mai jos sunt niste wallpapere şmechere luate de pe site sau facute de mine. Din pacate nu le am decat la rezolutiile astea.

Daca nu esti gamer, poti ignora postul asta. Daca te consideri gamer si nu ai jucat niciodata Serious Sam, sa-ti fie rusine.

Bun, sa incepem. Suntem in 2001 si o firma din Croatia, numita Croteam, a lansat FPS-ul ce va face istorie si va influenta multe alte FPS-uri ce vor urma. S-ar putea spune ca au creat un nou gen de FPS. Serious Sam: The First Encounter a primit titlul de ‘Game of the year’ de la Gamespot si ‘Editor’s Choice’ de la IGN si a fost imbratisat de toti adeptii adrenalinei si nu numai. La noi, din pacate, nu e atat de popular pe cat ar trebui sa fie (noi nu stim decat cantăr), dar cine se respecta ca gamer cu siguranta a trecut cel putin o data prin ceea ce e Serious Sam.

Un an mai tarziu apare si Serious Sam: The Second Encounter care, in ciuda ideii preconcepute ca un ‘sequel’ nu se poate ridica la nivelul primului, chiar l-a intrecut. Jocul e ‘stand-alone sequel’, desi daca ne uitam bine la el e doar o expansiune oarecum ampla. Acelasi motor fizic, acelasi motor grafic, singurele lucruri noi fiind nivele si cateva arme. Expansiune clasica.

Vazand succesul urias al jocurilor, au inceput si altii sa lanseze jocuri care au la baza aceeasi formula: un barbat, o arma si sute de creaturi atacandu-l simultan din toate partile. Mai avem astfel si Will Rock, care e, dupa cum spune si Gamespot, ‘a Serious Sam knockoff that fails to recapture the magic.’ Apoi mai e si seria Painkiller, cu jocuri ceva mai de succes decat Will Rock si mai distractive, dar in final mediocre.

Din punctul meu de vedere, singura slabiciune a jocurilor e soundtrack-ul. Considerand intensitatea bataliilor, niste muzica potrivita in fundal nu ar fi fost greu de integrat. O hoarda de monstri ce vin spre mine, un shotgun si Disturbed sau Saliva in fundal si devine cu totul alta experienta.

Ajungem in 2005 si apare Serious Sam II. Dupa cum era de asteptat (idei preconcepute), jocul nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor. Motoare noi, arme noi, inamici noi, storyline nou. Jocul e distractiv pana la un anumit punct cand te saturi si il joci doar ca sa nu il lasi neterminat. Nu voi mai intra acum in detalii, dar cert e ca Serious Sam II e cel mai slab joc din serie.

Suntem in 2009 si s-a anuntat urmatorul joc din serie. De data asta cei de la Croteam vor face ceva neobisnuit, ceva ce nu prea se face. Avand in vedere ca primele jocuri inca mai sunt foarte populare, Croteam va relansa primul joc, diferenta fiind… in principiu, tot. Motorul fizic, noul motor grafic la care au lucrat in ultimii ani (Serious Engine 3, primele doua jocuri folosind Serious Engine si al treilea folosind Serious Engine 2), arme noi, nivele noi, ce sa mai, cu totul alt joc. Spun ca e ceva neobisnuit pentru ca la baza va fi un remake propriu zis, adaptat noilor tehnologii ale vremii. Un remake ce ramane foarte fidel originalului, spre deosebire de majoritatea remake-urilor. Intitulat Serious Sam: The First Encounter HD, Gamespot spune ca va fi lansat pentru Xbox 360 pe 31 decembrie 2009 (WTF?) si pentru PC inca nu a fost stabilita o data precisa. De data asta jocul va fi publicat de Devolver Digital. Stiu, n-ati auzit niciodata de ei, asta fiind primul lor joc. Gamecock si Gathering of Developers (a.k.a. God Games/Gathering) s-au unit si au format Devolver Digital.

Mai jos sunt toate screenshot-urile publicate pana acum, impreuna cu cele doua trailere. Nu pare ceva extraordinar, dar cei care stiu de Serious Sam vor saliva la vederea pozelor/filmelor. Nu incape indoiala ca si asta va fi un joc grozav.

Ma gandeam de mai demult sa scriu ceva de genul asta si cred ca a cam venit timpul.

Nu exista prea multi modderi seriosi in Romania, insa exista extrem de multi care se cred modderi si mult mai putini sunt cei care chiar prezinta potential. Nu o sa ma apuc acum sa dau nume, nu despre asta e vorba, despre cine e mai bun si cine nu e.

Voiam sa va vorbesc despre ce inseamna sa fii modder. Mai exact, despre diferenta dintre un modder si un grafician. Sunt foarte multi infumurati printre noi care considera ca daca stiu sa faca o masina (fie ea si exceptional de reusita), sunt cu adevarat modderi si sunt buni, iar cei care pur si simplu folosesc mod-uri facute de altii (ca mine) sunt niste nimeni care nu merita sa fie numiti modderi. Zic infumurati pentru ca refuza sa gandeasca inainte sa scoata pieptul inainte si sa strige cat ii tine gura ca ei sunt cu mult superiori celor care folosesc mod-uri deja facute.

Imi pare rau sa va dezamagesc, dar pentru ca stiti sa lucrati in 3DS Max, Zmodeler, sau orice alt program de grafica 3D, nu inseamna ca sunteti modderi. Inseamna ca sunteti graficieni. Daca vreti sa va laudati cu ceva, laudati-va cu calitatile de graficieni, nu de modderi.

Modding-ul implica modificarea jocului. to mod = to modify. Modding-ul implica anumite cunostinte referitoare la cum functioneaza jocul, sa stii sa modifici ceva la el, sa stii care ar putea fi cauza unei erori, sa intelegi cauza respectiva.

Eu sunt modder. Eu ma pricep la joc, la modificarea lui, la ceea ce presupune modding-ul. Nu stiu sa fac o masina. Nu stiu sa fac nici macar un triunghi intr-un program de grafica 3D. Si asta e o alegere, nu e un defect. Resursele sunt nelimitate, am posibilitatea sa invat sa fac orice vreau eu, dar nu o fac. Am urmat si cursuri de grafica cu angajati Ubisoft, dar am renuntat. E o alegere. Nu ma atrage asta destul incat sa ma dedic. Credeti ca eu nu as fi putut invata sa fac tot ce faceti voi? Daca aveam destula tragere de inima as fi fost mai bun la grafica 3D decat veti fi voi vreodata.

Pentru ca nu stiu grafica 3D, nu inseamna ca sunt mai putin modder decat altii care stiu. Modding-ul si grafica nu se intersecteaza, dar merg bine mana in mana. Sunt doua lucruri complet diferite si cu cat mai curand veti intelege asta, cu atat mai bine ne va fi tututor.

Trebuie sa va scoateti capul din fund si sa va inghititi mandria. Indiferent cate masini faceti voi, cat de grozave sunt, nu veti fi niciodata superiori unui modder bun care nu stie sa faca asa ceva.

Ca si mine la varsta la care m-am apucat (unii acum chiar mai devreme), o multime de copii vor sa fie modderi si se apuca de grafica, vor sa faca masini, ceea ce e un lucru bun, bravo lor, insa nu le spune nimeni sa nu confunde modding-ul cu grafica, unii chiar alimentandu-le misconceptiile (simte-te).

Nu prea se mai gasesc modderi cu adevarat buni care se pricep la grafica. Sunt cativa fosti-modderi, care momentan nu mai activeaza in domeniul asta, cativa care au stiut sa lucreze in echipa si s-au descurcat toti de minune. Un mare avantaj al lor a fost decenta, faptul ca au fost niste oameni ca lumea si au stiut cum sa se comporte si nu s-au purtat ca niste copii. Alte echipe ar trebui sa le urmeze exemplul, insa nu se va intampla asta prea curand. Probabil v-ati dat seama despre ce echipa vorbesc, oameni de prin toata tara a auzit de mod-ul lor, mod specific romanesc. In mare astia sunt, dar mai sunt cativa, putini, care sunt deja sau sunt pe cale sa devina niste modderi buni.

Potrivit voua, eu ar trebui sa fiu un nimeni, un nimic in lumea modding-ului, in comparatie cu voi. Dar ia aratati-mi, voi ce ati reusit sa faceti ca modderi? Nu vi se pare ciudat cum mod-urile mele au fost downloadate de aproape 100.000 de ori numai in Romania, cum mod-urile mele au depasit cu mult granitele si au fost downloadate de zeci de mii de ori sau poate mai mult decat in Romania, cum exista zeci de filme cu mod-urile mele pe internet, puse de diversi jucatori, care au in total peste 300.000 de vizualizari? Cati au auzit de voi? Cati au auzit de mine? Cati se joaca ce faceti voi? Cati se joaca ce fac eu?

Eu sunt modder si ma pricep la ceea ce fac. Eu nu stiu grafica 3D.

Acum astept injuraturi de la cei care ma urasc si urasc faptul ca am dreptate.

Dupa putin timp de la confirmarea jocului, cei de la Rockstar Games au publicat niste screenshot-uri din urmatorul joc din seria Max Payne: Max Payne 3.

Si ca sa vezi, supriza mare: Max Payne e chel. Foarte… ‘Ubisoft’ din partea lor. Nu stiu ce cred ei, dar potrivit descrierii lor a personajului, cred ca un cap plin de par si barba ar fi fost mult mai potrivite. E vorba despre aspectul ala neingrijit, ceva in genul lui Sam Fisher, asa cum arata acum 2 ani, cand avea sa se intoarca in Splinter Cell: Conviction.

Pe langa faptul ca l-au ras in cap, l-au schimbat complet, atat in ceea ce priveste fata, cat si aspectul fizic. Intotdeauna mi s-a parut de prost gust sa schimbe fata personajului complet de la un joc la altul. E ca si cum te-ai uita la doua filme dintr-o serie, primul cu un actor in rolul principal si al doilea cu alt actor in rolul principal, dar amandoi fiind acelasi personaj. Nimanui nu-i place asta. Inteleg ca e necesar sa-i schimbe aspectul personajului ca sa corespunda cu povestea, dar asta nu inseamna ca trebuia sa ii faca si operatie estetica.

Un alt lucru care nu-mi place la aspectul lui e burta. La prima vedere Max arata de parca in ultimii 6 ani a stat in fata televizorului cu doza de bere in mana dreapta si cu telecomanda in mana stanga.

Nimic din poze nu ma duce cu gandul la Max Payne si asta de obicei e un semn rau. Am vaga impresia ca voi fi, mai mult sau mai putin, dezamagit. Sper sa ma insel.

In ultima vreme nu prea ma mai joc nimic, dar nu din cauza ca nu as vrea, ci din cauza ca nu prea mai am ce. Bine, am ce, dar nu am chef de ele. Vreau ceva grozav, vreau ceva care sa ma dea pe spate, un joc bun.

Iar ultimul joc bun pe care l-am terminat de curand e Prototype.

Jocul e proaspat lansat, e facut de Radical Entertainment si publicat de Activision. E un ‘action-adventure’ care intra la categoria ‘science fiction’ si se integreaza perfect.

Totul se petrece in New York, Manhattan. Inca de la inceput suntem aruncati in centrul actiunii, intr-un oras invadat de niste creaturi care obisnuiau sa fie locuitorii orasului. Ok, banal, nimic nemaivazut pana acum. Totul a inceput de la un virus (la fel, banal) creat de o companie numita Gentek si eliberat de un angajat. La prima vedere totul pare banal, insa pe parcursul jocului povestea se dovedeste a fi orice numai banala nu.

Protagonistul jocului e Alex Mercer, care este si el afectat de virus, insa in alt fel, fiind unic. Alex din pacate nu isi aminteste nimic din trecutul lui, insa totul se clarifica cu ajutorul (voit sau nevoit) a mai multor angajati Gentek sau membri ai armatei care fac tot posibilul sa previna raspandirea virusului in oras si sa scape orasul de virus, ceea ce e si scopul lui Alex. Auzind asta, prezenta armatei in oras poate parea un lucru bun, insa Alex e atat tinta infectatilor cat si tinta armatei, fiind prins in schimbul de focuri (v-am spus ca povestea nu e banala).

Virusul a reactionat diferit in corpul lui Alex, incat acesta a capatat tot felul de superputeri care mai de care mai extraordinare. In ceea ce priveste capabilitatile lui de miscare, Alex poate sa urce pe cladiri, sa fuga foarte repede, sa sara foarte mult, sa isi schimbe directia in aer si sa zboare (asta ceva mai putin). Abilitatile sale de lupta sunt crema jocului. Alex are un imens arsenal de miscari si tehnici folositoare, fiecare mai mult sau mai putin folositoare fie in lupte hand-to-hand cu o persoana, fie in lupte cu cateva zeci de infectati sau soldati, tancuri, elicoptere si bossi ( da, jocul are bossi ). Partea buna e ca nu are totul de la inceput, nu joci jocul cu aceleasi miscari si puteri de la inceput la sfarsit. Jocul are si un sistem de rasplata, iar rasplata consta in puncte de experienta (EP) care pot fi folosite pentru a achizitiona noi miscari, puteri si upgrade-uri pentru cele deja posedate. Dupa cum spuneam, are un arsenal imens, atat de imens incat nu stiu daca am folosit mai mult de jumatate din toate abilitatile lui. Si acum ajung la partea proasta.

Partea proasta e ca fiecare miscare si putere se activeaza folosind diverse combinatii de taste, in care mai intra si mouse-ul. Iar la cate are, e destul de greu sa memorezi si sa folosesti toate combinatiile, mai ales atunci cand timpul nu-ti permite sa gresesti. E ceva mai greu fara anumite puteri, insa poate fi terminat si cu lucrurile de baza, in caz ca nu esti genul care se dedica foarte mult unui joc. Altfel, poate ti se va parea distractiva experimentarea cu toate abilitatile sale.

Una din abilitatile lui Alex e consumarea victimelor. Consumarea unei victime consta in omorarea brutala a victimei, urmand ca apoi sa fie, la propriu, absorbita de Alex, care apoi se poate schimba oricand in ultima victima consumata, scapand astfel de oricine il urmarea si putandu-se integra printre inamici cu usurinta. Daca esti genul caruia ii place sa mearga pe strada si sa aleaga aleatoriu un trecator nevinovat pentru a-i rupe spatele de asfalt, pentru a-i indesa capul intre umeri, pentru a trece la propriu cu piciorul prin corpul lui sau pentru a-l arunca in aer si a-l taia de la mijloc, fara niciun motiv altul ca nu-ti place fata lui, atunci vei iubi jocul asta. Desigur, de multe ori e necesar sa macelaresti cate-un trecator sau doi, incat consumarea unei victime ajuta la cresterea vietii lui Alex. Sau poate cateodata pur si simplu ai chef sa auzi pe cineva cum tipa de durere cat il tin plamanii si sa creezi haos.

Nu va asteptati la folosirea intensa a armelor in joc. Alex poate folosi cate-o mitraliera sau lansator de rachete, insa extrem de rar am avut nevoie de ele. Mainile lui Alex sunt mai periculoase decat orice arma si zic asta la propriu, iar cand mainile nu sunt de-ajuns, mai poate arunca cu cate un camion sau elicopter in inamic.

Bug-urile sunt si ele prezente si din pacate nu sunt genul de bug-uri distractive. Sunt extrem de rare, ce-i drept, si nu sunt prea majore, poate unii termina jocul fara sa dea de ele. Nu o data mi s-a intamplat sa raman cu picioarele infipt in asfalt sau sa astept 5 minute in zadar sa incarce. Desigur, eu l-am jucat fara niciun patch, deci nu cred ca vor mai fi probleme cu versiunile mai noi.

Foarte multe aspecte fac jocul sa semene cu Spider-Man: Web of Shadows. Daca v-a placut ala, e foarte probabil sa va placa si Prototype. Ce m-a amuzat au fost locuitorii orasului, care in ciuda faptului ca orasul lor era aproape in totalitate infectat de un virus care ii transforma pe toti in niste ‘zombie’, ei continua sa isi conduca masinile relaxati, respectand legea si limita de viteza. In jurul lor se dezlantuie iadul, iar ei asteapta ca semaforul sa se faca verde.

Concluzie

Aspecte pozitive:
- poveste foarte reusita, care practic salveaza jocul de la a fi un joc oarecare
- gameplay destul de reusit, la persoana a 3-a, usor de manevrat
- arsenalul de puteri si miscari care nu devine niciodata plictisitor si se dobandeste pe parcursul jocului
- foarte multe lucruri de facut care nu au neaparat legatura cu povestea principala
- durata destul de lunga, cred ca l-am terminat in aproximativ 11 ore
- posibilitatea protagonistului de a-si schimba forma
- posibilitatea de a fura orice tanc sau elicopter
- mai multe boss-battles memorabile
- cut-scenes foarte reusite
- prezenta bossilor
- AI destul de inteligent

Aspecte negative:
- bug-urile, care sunt totusi foarte rare si nu prea stresante
- monotonia orasului, care tinde sa devina plictisitor la un moment dat
- zecile de combinatii de taste greu de retinut

Jocul nu e ceva extraordinar, e destul de reusit si mi s-a parut foarte distractiv, iar asta conteaza foarte mult. Foarte rar scriu despre jocurile pe care le joc. De obicei nu scriu decat despre cele care chiar ma impresioneaza si stiu ca le voi tine minte destul timp de aici inainte.

Gamespot ii acorda jocului nota 8.5. Notele a 10 critici au dus la nota 8.7, iar notele a peste 1.500 de jucatori au dus la nota 8.8. Gamerii seriosi stiu ca astea sunt note destul de greu de obtinut. Nota mea e 8.5.

Observ ca pe Trilulilu arata cam aiurea (frameaza in unele locuri), dar filmul in sine merge foarte bine.

(E foarte probabil ca acesta sa ramana filmuletul de la inceputul jocului.)

Cand am auzit ca cei de la id lucreaza la Doom 4 era sa fac pe mine de fericire.

Se stia de ceva timp ca va aparea si Doom 4, insa cei de la id nu l-au mai mentionat de foarte mult timp. Acum au inceput in sfarsit sa lucreze ca lumea la el. Nu exista nimic deocamdata, nici logo, nici poze, nici trailer, nici site, nimic. Nu stim decat ca au inceput sa lucreze la el si ca Graham Joyce, un autor englez, ii va ajuta pe cei de la id cu storyline-ul jocului.

Doom 3 si expansiunea, Doom 3: Resurrection of Evil sunt unele din cele mai bune jocuri pe care le-am jucat vreodata. Le-am terminat pe fiecare de doua ori si cred ca le voi mai termina inca o data pana apare Doom 4.

Anul asta in nici un caz nu va aparea, dar sper ca pana la sfarsitul lui 2010 sa am ocazia sa-mi privesc calculatorul cum se chinuie sa ruleze jocul la 20 FPS. Poate pana atunci voi avea o placa video si un procesor demne de ce va fi Doom 4.

Stim cu totii cum a fost cand a aparut Doom 3, nu? Atunci stiti de ce zic ce zic. Doom 3 a fost Crysis-ul anului 2004. Cand va aparea Doom 4, cred ca vom putea spune despre Crysis ca a fost Doom 4 al anului 2007.

Sper ca id sa reuseasca sa pastreze aceeasi formula care a facut din Doom 3 un joc atat de reusit.

P.S. Recunoasteti melodia de mai jos?

Dumnezeu si-a coborat mana inexistenta din cer si a lasat o veste extraordinara: in noiembrie sau decembrie anul acesta, apare Max Payne 3.

Al dracu’ el de joc, ca de cand l-am vazut pe GameSpot acum 4 ani il tot astept cu sufletul la gura, imi vine sa musc din tastatura.

Apare pe PC, Xbox 360 si PS3. Poate ma fac al dracu’ si il cumpar si pe asta. Am vazut cat de benefica poate fi posesia unui joc original. In cazul asta, trebuie sa ma apuc de strans bani. Presupunand ca pretul o sa fie cam acelasi ca si la GTA IV, jocul e pe jumatate platit.

Partea rea (sau buna) e ca Remedy Entertainment nu va mai lucra la joc, locul fiindu-i luat de Rockstar Vancouver. Zic rea sau buna pentru ca asta ar putea insemna esecul mizerabil al jocului, sau succesul uimitor al jocului.

Il astept cu nerabdare. Si cu banii in mana.

Am terminat recent de jucat F.E.A.R. 2: Project Origin, un joc pe care nu il voi uita prea curand. Pentru cine nu stie, seria F.E.A.R. este o serie de ‘modern first person shooters’ care combina actiunea si horror-ul in unele din cele mai reusite FPS-uri facute vreodata. Seria e alcatuita din:

*F.E.A.R.
*F.E.A.R.: Extraction Point
*F.E.A.R.: Combat (doar multiplayer)
*F.E.A.R.: Perseus Mandate
*F.E.A.R. 2: Project Origin

Astea NU sunt jocuri care se joaca ziua, pe lumina. Astfel de jocuri se joaca pe intuneric, ca sa poata fi ‘savurate’ la maxim.

Nu cred ca am jucat vreodata vreun alt joc care sa ma tina atat de tensionat ca jocurile din seria F.E.A.R. Inca imi amintesc cum stateam cu sufletul la gura dupa ce vedeam urmele de sange lasate de picioarele micutei Alma, zgomotul ciudat din boxe si de neonul din fata care incepea usor usor sa clipoceasca tot mai des pe masura ce ma apropiam, ca apoi sa fiu bruscat de aparitia fetitei care de fiecare data ma lasa fara respiratie. Inca imi mai amintesc cum mergeam prin incaperile acoperite de sange, catre lumina care avea sa ma trezeasca la realitate cu un soc.

F.E.A.R. 2, insa, le-a intrecut pe toate la partea asta. A fost o parte in care timp de doua minute am stat pe marginea scaunului si cu ochii cat cepele, in timp ce mergeam printr-o gradinita abandonata, observand deodata ca lanterna nu imi mai merge, lucrurile incep sa se miste pe cont propriu, culorile incep sa se stearga si in incapere e bezna totala, cu exceptia becului de la capatul coridorului care clipoceste pentru cateva fractiuni de secunda, brusc si fara avertisment, dezvaluind aproape de fiecare data corpul femeii care era odata mica Alma, stand la nu mai mult de 2 pasi de mine, urmand ca data viitoare cand se aprinde becul sa dispara. Nu mai spun ca peretii plini, la propriu, de sange si muzica ambientala nu au ajutat deloc. A, sa nu uit si de spiritele care apareau de unde ma asteptam mai putin, in cele mai inoportune momente.

In toti anii pe care ii am de gamer si cu toate jocurile pe care le-am jucat, nu cred ca am fost niciodata atat de speriat in timp ce jucam in joc. Imi tremura mana pe mouse si gafaiam tragand in toate directiile. Bine, poate am fost, pe vremea cand jucam The Suffering, dar asta era acum… cat, 4 ani? Au fost multe momente infricosatoare, insa asta le-a intrecut pe toate.

Concluzie: un joc plin de actiune si groaza, care m-a tinut cu sufletul la gura aproape in permanenta. O serie pe care cu siguranta o voi mai termina inca o data. Jocurile bune merita jucate si a doua oara. In cazul meu, si a treia oara. Si a patra. Si a cincea…

Daca te consideri gamer si iti plac FPS-urile de genul asta, atunci seria F.E.A.R. e pentru tine. Si nu uita, jucand jocurile astea pe lumina e ca si cum te-ai uita la un film de groaza cu sunetul oprit.

P.S. In filmul de mai jos e suprinsa partea aceea din joc despre care vorbeam mai sus. In film Alma apare de 3 ori (exceptand finalul), insa e destul de greu sa o observati. Una e sa va uitati la film, in care tipul trece repede si alta e sa fiti in joc, captivati, mergand cate putin cate putin, cu sangele fierband.

Cineva din Severin mi-a atras atentia la faptul ca e cineva la el in scoala care se plimba prin clase si vinde jocuri modificate de mine, spunand ca eu i le dau ca sa le vanda. Singurul in niciun caz nu e, dar de, ce sa-i faci. Astia fac bani de pe urma mea si eu fie nu stiu, fie stiu si n-am ce sa fac. In fine, daca auziti sau vedeti vreodata vreun caz de genul asta, spuneti-i victimei cum sta treaba si ca le poate lua gratuit de pe internet.

Eu nu le-am facut ca sa fie vandute. Daca voiam sa fie vandute, pana acum umpleam porcusorul cu bani.