Asta se intampla la noi, in Craiova…

“Fac apel la toți craiovenii să înțeleagă faptul că se circulă greu, să lase mașinile acasă. Așa le putem ușura munca celor de la deszăpezire, care își fac treaba așa cum pot. Nu este o iarnă ușoară, trebuie să fim cu toții mai înțelegători și să dăm o mână de ajutor, fiecare cum poate.”

Nu, domnule Solomon, de ce sa ne conformam si sa fim intelegatori? De ce sa fim intelegatori, cand pun pariu ca daca iarna urmatoare va fi la fel ca aceasta, tot in aceeasi situatie ne vom afla. Atunci ce scuza veti avea?

Surse: CraiovaForum, Ora de Dolj

La 08:20 a sosit primul autobuz de la RAT Craiova. Nu a fost doar unul, ci doua, iar ambele erau aproape pline. S-au urcat cativa in ele, pana in momentul in care nu se mai puteau inchide usile si au fost nevoiti sa mai coboare din autobuze. Am mai stat 5 minute in statie, pana cand am realizat ca nu-mi mai simt degetele de la picioare si inghetam degeaba ca un rahat, ca oricum intarziasem pentru examen, asa ca m-am intors acasa.

Aparent, celor de la RAT Craiova le-au inghetat autobuzele si tramvaiele. Da, le-au inghetat autobuzele, fiindca temperaturile astea foarte joase nu s-au anuntat de cateva zile la televizor, radio, si peste tot. Ei nu stiau ca va fi asa frig.

Timp de cel putin 50 de minute nu a trecut niciun autobuz de la RATC. Pe sensul opus au trecut vreo 4 sau 5, totusi… (toate avand acelasi traseu, E1, la fel ca cele care trebuiau sa treaca pe sensul meu).

Datorita lipsei autobuzurilor, aparent lumea a apelat fie la mersul pe jos prin acel frig groaznic, fie la taxiuri, asta pana cand nici taxiuri n-au mai ramas. Astazi, datorita angajatilor competenti si calificati ai RAT Craiova, tot orasul a fost dat peste cap. Era ceva ce nu putea fi anticipat si solutia nu era deloc simpla.

In alte stiri asemanatoare, acum cateva zile un autobuz a ramas fara o roata in timp ce era in trafic. Doar o alta zi obisnuita in Craiova.

P.S. In titlu nu eram sarcastic. Aparent, foarte putini au luat examenul si daca ma prezentam, cu siguranta nu il luam. Multumesc, deci, RAT Craiova pentru incompetenta angajatilor! Degetele de la picioare, insa, nu va vor uita niciodata.

“This commercial isn’t real and neither are society’s standards of beauty.”

Pe langa preturile mai mici, autobuzele au multe alte avantaje, cum ar fi:

• sunt dotate cu soferi profesionisti special antrenati sa accelereze si sa franeze cat mai brusc posibil;
• cu putin noroc, vei prinde autobuzul aglomerat si vei mai avea in plus optiunea de a sustine si greutatea celor din jur atunci cand soferul accelereaza sau franeaza;
• vei putea sa iti antrenezi si simtul olfactiv, fiind nevoit sa induri unele dintre cele mai oripilante mirosuri cunoscute de om, alese special pentru tine fara absolut niciun cost in plus;
• numai in salile de forta RAT Craiova esti tinut la curent cu ultimele stiri locale, cum ar fi noutatile despre Mirela, vecina de la 4, care si-a schimbat amantul de curand, situatia financiara a familiei Popescu, care si-au luat televizor cat tot peretele si sigur e ceva putred la mijloc, ce mai face tineretul in ziua de azi, ce se mai bea, ce se mai fumeaza, ce mai trag azi tinerii pe nas, si multe alte subiecte de interes public;
• RAT Craiova stie cum sa isi trateze clientii, asa ca toate autobuzele sunt in stare excelenta de functionare, chiar si autobuzele mai vechi fiind reconditionate si aduse la punct;
• autobuzele de la RAT Craiova dispun de cele mai moderne si eficiente sisteme de aer conditionat, insa numai atunci cand soferul uita una sau doua usi deschise si continua sa mearga cu usile deschise cateva statii, pentru a racori clientii care s-au incins de la atata efort fizic. Iarna e o adevarata placere sa simti curentul acela sublim;
• zilnic au loc extrageri si poti fi chiar tu fericitul castigator ce va avea ocazia sa fie furat de catre tigani si sa nu realizeze pana ce a coborat din autobuz. Pentru a nu strica surpriza, ceilalti pasageri sunt informati dinainte si rugati sa nu te anunte atunci cand tiganul ti-a bagat mana in geanta sau in buzunar;
• pe langa cele de mai sus, probabil cel mai important aspect este plimbarea in sine, avand ocazia, in timp ce iti lucrezi corpul, sa admiri privelistea ce o ofera minunatul nostru oras; daca ai noroc, poate vei avea ocazia sa admiri orasul pe sunetul celor mai noi manele, puse la dispozitie de taranii urbani care nu au auzit de casti sau bun simt, fara niciun cost in plus, bine-nteles.

Toate astea si multe altele va sunt puse la dispozitie numai de RAT Craiova pentru niste sume infime, iar dupa o luna de zile de mers zilnic in picioare cu autobuzul, rezultatele sunt garantate.

Ne vedem la sala!

Pentru cine vrea sa il mai “studieze” in continuare, puteti urmari si acest interviu cu Neil, precum si multe alte clipuri de pe YouTube.

Orele petrecute azi urmarind-ul au fost cele mai bine investite ore din toata ziua.

“Incredibil”, “de necrezut”, “nu imi vine sa cred”, etc. Da, nu imi vine sa cred ca ai fost atat de proasta incat sa te urci in masina cu un individ beat si sa il lasi sa conduca, urmand ca el sa rostogoleasca masina la 200km/h si tu sa iesi la o plimbare prin parbriz, pentru ca nici centura nu o aveai pusa, ce rost avea? Tu mori de revelion si ala nu pateste aproape nimic. Foarte bine ca nu a murit, sa traiasca acum cu consecintele prostiei sale inegalabile. Sper doar sa-i pese destul cat sa-l roada pe dinauntru pentru tot restul vietii lui.

Da, e trist, e tragic, e toate cele, dar hai sa nu fim ignoranti. Dupa moarte, toti devin niste ingerasi, niste persoane extraordinare care nu meritau sa moara, viata nu e corecta, asa le-a fost sortit, bla bla bla. Nu, hai sa fim seriosi; au murit din propria prostie.

Articole similare:

• Facebook Timeline, mai mult ridicol decat folositor

Acum cativa ani de zile, cand eram la liceu, mi s-a intamplat sa ma indragostesc de o fata pe care o cunosteam de mult timp, insa pe care nu o vazusem niciodata pana atunci in felul acela. Bine, nu i-as spune dragoste, ca a fost ceva ce s-a stins la fel de repede cum s-a aprins, dar a fost ceva, ceva pentru care nu am un cuvant. Intamplarea a facut ca atunci cand a inceput sa imi placa, ea a plecat din oras si urma sa stea plecata mult timp. Mie nu mi-a convenit asta si voiam sa fac cumva sa fiu cu ea si in acelasi timp sa ii arat ca tin la ea, asa ca am inceput sa ma interesez de cum as putea ajunge acolo unde plecase. Era la o distanta de 130 – 140km de Craiova si aflasem cu ce tren puteam sa plec si ce microbuz sa iau atunci cand coboram din tren. Ma gandeam sa plec intr-o dimineata devreme, cu un ghiozdan in spate in care sa am provizii si sa ma intorc seara in Craiova, fara ca parintii mei sa afle unde am fost cu adevarat; gaseam eu o minciuna credibila. Dupa calculele mele, as fi avut cateva ore la dispozitie sa fiu cu ea si eram foarte entuziasmat.

In final, o situatie financiara proasta si restabilirea contactului cu o fata de care chiar eram indragostit de ceva timp m-au determinat sa renunt la ceea ce ar fi fost o mare prostie si nu a durat mult pana m-am lecuit de sentimentele pe care i le purtasem pentru perioada aia scurta. Nici astazi nu stie ce a fost in capul meu atunci sau de faptul ca mi-a placut candva.

Am facut multe tampenii in numele dragostei cand eram la liceu si am povestit in ‘Jurnalul unui licean’ despre multe dintre ele. Cred ca voi adauga si acest mic episod pe care se pare ca l-am omis atunci cand am scris jurnalul.

Voi ce lucruri iesite din comun ati facut pana acum in numele dragostei? Fie ele tampenii pe care mai tarziu le-ati regretat, fie lucruri foarte frumoase (pe care poate tot le-ati regretat mai tarziu), sa va aud, sunt curios sa va aflu povestile.