Archive for the ‘Distractiv’ Category

Da, stiu ca postez cam tarziu, dar in fine. Joi, 3 decembrie, ora 18:00 la Griffon Youth Hostel, CraiovaBlogRoll.ro organizeaza intalnirea link-urilor din Craiova. Premii instante, socializare tematica, concursuri interactive si consumatia gratuita. Promite a fi interesant, sper sa ajung si eu.

Ieri, ca in fiecare vineri, m-am dus prin centru cu Sorin, cu nimic special in gand. Ne-am tratat cu cate-un Stejar si un cappuccino si cand eram in fata la Mercur a venit o tipa si ne-a dat invitatii pentru petrecerea organizata de KissFM in clubul Lust.

Ne-am dus acasa, ne-am umplut buzunarele si pe la 10 am ajuns in club. (M-am intalnit acolo si cu erso, cu freak si cu Suzana.) Per total, a fost prea tare. Am baut, am dansat, am ras si ne-am distrat. Pe la 3 am ajuns acasa, ca n-au mai vrut indivizii cu care am fost sa mai stea. Fuckerz.

Nu credeam ca e posibil sa dansez pana ma trec apele, sa bubuie muzica, sa curga berea, sa am in fata animatoare mai mult dezbracate decat imbracate si eu tot sa fiu cu gandul la… in alta parte. WTF?

Trebuie sa facem asta mai des.

Astazi ma trezii pe la 4 si statui toata ziua in casa. Inca ma mai dor genunchii.

Ba a fost foarte misto. Aveam nevoie de asta. Cred ca am ajuns in Patrick’s pe la 20:30, inainte sa se umple. La un moment dat nu mai aveai loc nici sa intorci capul. Oana s-a deghizat in Supergirl ( super, girl!  ) si pe mine m-a imbracat in doctor. Adi si RSC, ceilalti doi cu care am venit, au fost deghizati in magician, respectiv Mos Craciun ( fara barba si fara sac ).

Pe la 23 am luat o mica pauza de la petrecere si ne-am dus la biliard. Dupa ce i-am impresionat pe toti cu abilitatea mea nemaipomenita de a juca biliard, ne-am intors in Patrick’s, unde am stat pana pe la 03:30 ( Adi si RSC au plecat pe la 01 ).

Am ras, am baut, am dansat, ne-am distrat. A fost foarte cul.
Oana, pacat ca ai fost cu masina, eu voiam sa te imbat.

Iar mai jos, cateva poze din sutele de poze facute. (In caz ca nu se incarca toate, pot fi vazute si aici.)

Oana, ultimele doua poze sunt pentru tine.

CraiovaForum organizeaza maine seara in Patrick’s Pub o petrecere de Halloween la care, la insistentele don’soarei eQuilibru, ma declar si eu prezent. Costum n-am deocamdata, dar are grija aceeasi don’soara si de aspectul asta. Promite a fi distractiv, cine mai vine?

Initial maine trebuia sa ma duc la Bucuresti, la LOST meeting #2, dar am decis sa nu ma mai duc.

Initial trebuia sa postez asta luni, 26 octombrie, dar am cam uitat si de-abia acum dadui peste draft.

Vineri seara m-am tratat cu un Stejar, ca de obicei, apoi o plimbare prin centru, sambata am fost iar prin centru cu Sorina si cu Unty si duminica, tot cu astia doi ( ), incercand sa ajungem in Lunca cu 24, am sfarsit pana la urma prin Romanescu (care a fost pustiu, apropos).

Si avem si poze sa o dovedim! Le-am pus pe Facebook, iar cine nu are cont pe Facebook le poate vedea pe Picasa la dimensiunile originale sau mai jos la dimensiuni mai mici. Nu intentionam sa fac post, dar mi-a sugerat Unty si cum il iubesc pe fraier, am zis sa fac.

E maine seara, in Zebrano. Biletul la intrare va fi 15 sau 20 de lei, depinde la ce ora ajungeti. Invitati: Guess Who si (poate) Spike.

N-am mai fost la bal dintr-a IX-a. Sunt curios cum va fi anul asta.

Presupun ca e normal sa ma simt prost dupa ce citesc asta, nu?
Cine a scris randurile alea?

Marius a inceput deja organizarea celei de-a doua intalnire a fanilor LOST din Romania, care va avea loc sambata, 31 octombrie in Bucuresti. Mai multe detalii pe forum.

Deocamdata nu stiu daca voi veni si eu, mai vedem.

Am plecat din Craiova pe la 14 si la 19 am ajuns la pensiune. Pensiunea era in Simon, la 5 minute de mers cu masina de la castelul Bran.

In prima seara n-am facut nimic special, am stat impreuna si ne-am cunoscut intre noi. A venit lume de peste tot, din Hunedoara, Braila, Iasi, Brasov, Craiova si cine mai stie de pe unde. Am fost in total 18 (parca), desi trebuia sa fim 23. Varstele au fost cuprinse intre 12 si 62 de ani. Nu e greseala, vorbesc pe bune. A venit si un pensionar de 62 de ani, care a vazut cateva sezoane din LOST. Da’ a fost cul ăl batran, nu ma plang. Cei de la AXN ne-au dat si niste obiecte promotionale, mai exact niste tricouri cu LOST si niste busole. Moca. Pe la ora doua mai eram vreo 5-6 in picioare, cu muzica data tare si berea curgand in pahare. Nu, nu m-am imbatat.  N-am putut sa beau nici doua doze, mai putin decat… de obicei. Mai bine zis n-am vrut, dupa ce am mai umplut un pahar m-am uitat bine la el si l-am lasat pe masa. ( )

Pe la ora 3, dupa ce m-am plimbat putin prin imprejurimi si dupa ce am vorbit cu TINE la telefon m-am dus sa caut un loc de dormit. Trebuia sa dorm cu mosul in camera si cu inca unul. In camera era o canapea si un pat dublu. Iar pe canapea dormea mosul. Deci, nuh-uh. Am gasit o canapea in sufrageria de la parter unde stiam ca nu vine nimeni si m-am aruncat acolo. Nu a fost tocmai locul ideal, dat fiind faptul ca era cam frig si nu era chiar atat de comfortabil. Am dormit imbracat si cu geaca pe mine. Pana la ora 4 am ascultat muzica, apoi m-am incolacit cum am putut pe canapea si am adormit. Pe la ora 5 m-am trezit salivand, cu un ecran de telefon in fata ochilor. “Ba, cred ca l-am gasit pe Ovidiu!” Da, m-a gasit. Aparent, cei 3 care mai ramasesera ma cautau pentru ca nu m-au gasit in camera.

Dupa aproape 4 ore de somn chinuit, am fost trezit de… nu mai stiu cine. Cineva. Era dimineata si nu stiam pe ce lume sunt. M-am tarat pana in camera, mi-am schimbat tricoul care arata de parca ar fi fost calcat de masina, am aruncat cateva cornulete pe gat, m-am spalat in reluare si am reusit sa ma deplasez pana afara la masa unde am stat ca impuscat timp de 3-4 ore.

Pe la 11 m-am cules de pe masa si am pornit singur in recunoastere. M-am urcat pe un deal de pe langa pensiune. Mi-am scos castile, le-am introdus in cavitatile corespunzatoare si am dat PLAY. Am stat cam o ora acolo, admirand privelistea, ascultand muzica si contempland infinitatea universului. Cand m-am intors, iar am auzit ca ma cautau. Voiau sa mergem pe munte. Cul, eu de acolo veneam. Nici n-am ajuns bine si am pornit iar pe unde am luat-o si eu inainte. Dupa mai bine de o ora si mai bine de un litru de transpiratie am ajuns la un schit, sus pe munte. Nu stiu cum, dar nimeni nu s-a gandit sa ia apa. Am baut apa de la un american care avea o… pensiune pe munte. Sau ce naiba era aia. La schit nu era nimeni, dar dupa ce m-am dus si am sunat clopotul imediat a aparut o maicuta si a deschis usile schitului.

La intoarcere am trecut iar pe la american si “we want more water, nene!” Of cors, of cors. Am ajuns inapoi la pensiune pe la ora 17 parca. Ne-am apucat de gratar si dupa o ora, o ora si ceva, a inceput sa ploua torential. Ba da’ ploaie, nu gluma. Dupa 4 secunde de fugit prin ploaie aratam de parca as fi iesit din piscina. Intr-un final s-a oprit ploaia. S-a oprit la timp, caci trebuia adusa haleala de-afara. Nemancat de aproape 12 ore, mi-am umplut burta cu mici, pulpe, salata si cartofi. Bun, bun. Am renuntat la bere in favoarea apei. Bun, bun.

Dupa ce am mancat si ne-am mai linistit, ne-am dus in cealalta vila (am spus ca erau doua?) si ne-am uitat la niste bonusuri de pe DVD-urile LOST aduse de Marius (care, apropos, e din Craiova). O familie care a venit a adus si prajituri. Mmmm. Pe la 1 familia care a adus calculatorul (si prajiturile. mmmm) a plecat si noi am ramas si am facut un mic concurs cu intrebari legate de serial. Am castigat o sapca. Tot de la AXN. Locul 3. Ceilalti doi au castigat doua corturi de cate doua persoane. Am zis ca am avut prajituri? Mmmm.

Dupa aceea, cei care am ramas ne-am intors in cealalta vila, am stat la masa si s-a discutat despre tot felul de chestii, legate de serial si alte lucruri in general. Pe la 5 am plecat sa ma culc. Nu am dormit in camera. Tot la canapeaua mea m-am dus, unde am dormit ca dracu’, dar macar am dormit. Dupa vreo 4 ore de somn, m-am trezit. Fie m-am trezit eu, fie m-a trezit altcineva. Habar n-am. La fel, m-am tarat pana in camera, m-am spalat, am mancat putin si am stat afara cu ceilalti.

Inainte sa plecam, am avut o problema. Se pare ca tanti Marioara, proprietara, ‘tu-i gaura, a aflat ca nici eu si nici celalalt baiat cu care trebuia sa stau in camera nu am dormit acolo in ultima noapte, ci am dormit fiecare undeva unde nu aveam voie sa intram. Prin urmare, ne-a cerut sa mai platim contravaloarea unei nopti. Dupa certuri si injuraturi (pe-ascuns, desigur), i-am platit si am plecat. Partea buna e ca nu a aflat ca nici in prima noapte nu am dormit acolo. Heh. Na de-aci, Marioaro!

Am plecat cu Marius, cuplul cu care am venit din Craiova si baiatul cu care trebuia sa stau in camera. L-am lasat pe Marius in Brasov, la tren, apoi eu si ceilalti 3 ne-am dus la canionul 7 Scari (Unty, te rog observa fontul de la meniul site-ului), unde am urcat pe munte timp de o ora, aproape, pana am ajuns la scari. Unde a fost foarte tare. Am urcat prin munte, pe scari (ca sa vezi), pe unde curgea o cascada. A 3-a scara avea peste 35m si in timp ce urcam tremurand de frica ma stropea apa din stanga. Am ajuns sus fleasca. Iar scara aia, dupa ce ca era alunecoasa, se balanganea ca toate visele. Am si dat cu capul intr-o treapta. Inca ma mai doare. Schelele alea aratau ca dracu’, si erau destul de periculoase. Erau locuri in care spatiile dintre schele si piatra erau destul de mari incat sa cazi acolo si sa te faci praf. Se poate vedea asta si in filmul de mai jos. La intrare era si un semn care zicea ca traseul e impracticabil si sa ocolim. Semn pe care l-am vazut cand am iesit de acolo. I-am facut si poza cand am ajuns, dar nu mi-am dat seama pentru ca nu semnul era subiectul pozei, in ciuda faptului ca e aproape in centru si e ditamai. Vedeti poza mai jos, veti intelege. In schimb nu era nimic care sa opreasca lumea sa urce. Nici macar o panglica, nimic. Toata lumea se urca si ignora semnul. Iar in halul in care aratau schelele alea nu cred ca era bine sa stea 10-15 persoane pe ele in acelasi timp. Da’… na.

Pe la 15 am plecat de-acolo, l-am lasat in Brasov la tren pe baiatul cu care ar fi trebuit sa stau in camera si am pornit catre castelul Bran. Am platit biletul de 12 lei, in ciuda faptului ca pentru elevi si studenti e 6 lei, da’ problema era cu doveditul faptului ca sunt elev. Pentru aparate de fotografiat era inca 12 lei. Normal ca n-am platit, insa tot am facut poze, ca un infractor ce sunt. Am stat cam o ora, o ora si ceva acolo.

Pe la 17 am plecat catre Craiova. La 22 am ajuns si eram rupti de oboseala de la atata stat jos.

Concluzia: a fost cul. Mi-a placut, as repeta totul daca s-ar ivi ocazia. Mai jos cateva poze si filme. E destul de evident care sunt eu, din moment ce apar mai multe poze cu mine. Din toate unghiurile domne’, sa-mi vedeti bine mecla daca tot e prima oara cand o dezvalui.

Maine plec la Bran cu inca vreo 25 de persoane la intalnirea fanilor LOST. Un weekend departe, doar eu, inconjurat de lume noua. Ah, poate e exact ce imi trebuia. De-abia astept, promite a fi foarte distractiv. Ma intorc duminica, nu stiu la ce ora. O sa postez o gramada de poze si filme dupa ce ma intorc.

Pensiunea la care vom sta are si uaiărless asa ca e posibil sa postez cate ceva si de pe-acolo daca reusesc sa pun mana pe vreun laptop.

Si ca fan LOST ce sunt, am trecut ieri pe la Konexarte si am mai facut doua achizitii.

Ne mai auzim cand ma intorc.

pOoPz!*

Ma gandeam de mai demult sa scriu ceva de genul asta si cred ca a cam venit timpul.

Nu exista prea multi modderi seriosi in Romania, insa exista extrem de multi care se cred modderi si mult mai putini sunt cei care chiar prezinta potential. Nu o sa ma apuc acum sa dau nume, nu despre asta e vorba, despre cine e mai bun si cine nu e.

Voiam sa va vorbesc despre ce inseamna sa fii modder. Mai exact, despre diferenta dintre un modder si un grafician. Sunt foarte multi infumurati printre noi care considera ca daca stiu sa faca o masina (fie ea si exceptional de reusita), sunt cu adevarat modderi si sunt buni, iar cei care pur si simplu folosesc mod-uri facute de altii (ca mine) sunt niste nimeni care nu merita sa fie numiti modderi. Zic infumurati pentru ca refuza sa gandeasca inainte sa scoata pieptul inainte si sa strige cat ii tine gura ca ei sunt cu mult superiori celor care folosesc mod-uri deja facute.

Imi pare rau sa va dezamagesc, dar pentru ca stiti sa lucrati in 3DS Max, Zmodeler, sau orice alt program de grafica 3D, nu inseamna ca sunteti modderi. Inseamna ca sunteti graficieni. Daca vreti sa va laudati cu ceva, laudati-va cu calitatile de graficieni, nu de modderi.

Modding-ul implica modificarea jocului. to mod = to modify. Modding-ul implica anumite cunostinte referitoare la cum functioneaza jocul, sa stii sa modifici ceva la el, sa stii care ar putea fi cauza unei erori, sa intelegi cauza respectiva.

Eu sunt modder. Eu ma pricep la joc, la modificarea lui, la ceea ce presupune modding-ul. Nu stiu sa fac o masina. Nu stiu sa fac nici macar un triunghi intr-un program de grafica 3D. Si asta e o alegere, nu e un defect. Resursele sunt nelimitate, am posibilitatea sa invat sa fac orice vreau eu, dar nu o fac. Am urmat si cursuri de grafica cu angajati Ubisoft, dar am renuntat. E o alegere. Nu ma atrage asta destul incat sa ma dedic. Credeti ca eu nu as fi putut invata sa fac tot ce faceti voi? Daca aveam destula tragere de inima as fi fost mai bun la grafica 3D decat veti fi voi vreodata.

Pentru ca nu stiu grafica 3D, nu inseamna ca sunt mai putin modder decat altii care stiu. Modding-ul si grafica nu se intersecteaza, dar merg bine mana in mana. Sunt doua lucruri complet diferite si cu cat mai curand veti intelege asta, cu atat mai bine ne va fi tututor.

Trebuie sa va scoateti capul din fund si sa va inghititi mandria. Indiferent cate masini faceti voi, cat de grozave sunt, nu veti fi niciodata superiori unui modder bun care nu stie sa faca asa ceva.

Ca si mine la varsta la care m-am apucat (unii acum chiar mai devreme), o multime de copii vor sa fie modderi si se apuca de grafica, vor sa faca masini, ceea ce e un lucru bun, bravo lor, insa nu le spune nimeni sa nu confunde modding-ul cu grafica, unii chiar alimentandu-le misconceptiile (simte-te).

Nu prea se mai gasesc modderi cu adevarat buni care se pricep la grafica. Sunt cativa fosti-modderi, care momentan nu mai activeaza in domeniul asta, cativa care au stiut sa lucreze in echipa si s-au descurcat toti de minune. Un mare avantaj al lor a fost decenta, faptul ca au fost niste oameni ca lumea si au stiut cum sa se comporte si nu s-au purtat ca niste copii. Alte echipe ar trebui sa le urmeze exemplul, insa nu se va intampla asta prea curand. Probabil v-ati dat seama despre ce echipa vorbesc, oameni de prin toata tara a auzit de mod-ul lor, mod specific romanesc. In mare astia sunt, dar mai sunt cativa, putini, care sunt deja sau sunt pe cale sa devina niste modderi buni.

Potrivit voua, eu ar trebui sa fiu un nimeni, un nimic in lumea modding-ului, in comparatie cu voi. Dar ia aratati-mi, voi ce ati reusit sa faceti ca modderi? Nu vi se pare ciudat cum mod-urile mele au fost downloadate de aproape 100.000 de ori numai in Romania, cum mod-urile mele au depasit cu mult granitele si au fost downloadate de zeci de mii de ori sau poate mai mult decat in Romania, cum exista zeci de filme cu mod-urile mele pe internet, puse de diversi jucatori, care au in total peste 300.000 de vizualizari? Cati au auzit de voi? Cati au auzit de mine? Cati se joaca ce faceti voi? Cati se joaca ce fac eu?

Eu sunt modder si ma pricep la ceea ce fac. Eu nu stiu grafica 3D.

Acum astept injuraturi de la cei care ma urasc si urasc faptul ca am dreptate.

Tuturor ne place sa spargem balonasele astea, asta e clar.
Incercati si ‘Manic mode’.

via Denisuca

Am asteptat atat sa scriu postul pentru ca inca nu luasem pozele de la Unty.

In primele secunde dupa ce mi-a sunat telefonul aveam impresia ca trebuie sa ma duc la scoala. Mi-am adus aminte ca nu aveam scoala si voiam sa ma culc la loc. Apoi mi-am adus aminte ca trebuie sa plec in Bulgaria si m-am trezit.

Am ajuns la scoala nr. 12 si mi-am dat seama ca nu am buletinul. Prin urmare, tata s-a grabit acasa si inapoi ca sa mi-l aduca. A venit autocarul si pe la 06:45 am plecat.

Era devreme, eu eram frant de oboseala, iar soferul a bagat manele pe la jumatatea drumului. Eu si Unty mai glumim intre noi cand auzim manele si atunci ne strambam pe-acolo de parca am fi in dureri, Unty avea degetele bagate in urechi si vreo 3-4 cu care mergeam noi ne-au vazut si ne-au tras niste priviri dispretuitoare de parca cine stie ce am fi facut. Dupa manele soferul a bagat muzica populara, moment in care cateva din pipiţele domnisoarele cu care am mers au inceput sa tipe ca din gura de sarpe si sa danseze pe mijloc, intre scaune. De-asta aveam eu nevoie la ora aia. Ca de obicei, am apelat la casti si la telefon. Doar nu era sa ascult o mana de fete care tipau de parca s-ar fi trezit cu coaie.

In vama cred ca am stat aproape 3 ore. Doamna cu care eram noi nu avea cazierul scos (sau ceva de genul) si nu ne lasau sa trecem. Vamesul a zis chiar ca parem “dubiosi” si vrea sa ramanem acolo. I-auzi la el.
Pana la urma am trecut, dar nu stiu sigur cum si nici nu ma intereseaza.

Nu mai stiu pe la ce ora am ajuns la hotel, oricum eram adormit cand am ajuns. Am mancat de pranz, apoi ne-am intors in autocar si am plecat la scoala alora care ne-au chemat acolo. In Hayredin. Acolo directoarea scolii si primarul au tinut un discurs, ne-au dat ceva de mancat, cred ca era un fel de paine (eu si cu inca doi i-am ocolit), dup-aia am intrat prin scoala. Nu mai stiu ce am facut inauntru, dar stiu ca mirosea ingrozitor. Noi ziceam ca doar ce scosesera cadavrele din clase. Dupa ce am iesit ne-am dus intr-o sala de teatru, unde bulgarii au dansat si au cantat, apoi cativa dintre cei cu care am fost au facut acelasi lucru. Dupa ce am plecat de la teatru ne-am dus intr-o alta cladire unde bulgarii ne-au aratat niste prezentari in PowerPoint despre Hayredin, apoi si noi le-am aratat o prezentare despre Craiova, si au vorbit, si am ascultat, si ne-am plictisit. Dupa ce am scapat in sfarsit de acolo, ne-am intors la hotel pe la 8 seara. Au mai ramas doua camere de cate doua persoane. Mai eram eu, doi colegi si soferul. Evident nu aveam niciunul de gand sa dormim cu soferul in camera, asa ca am luat o camera de doua persoane si am unit paturile.

Am mancat, apoi de pe la 10:30 pana pe la 11:30 am iesit vreo 10-12 afara si ne-am jucat pitulusu. Nici nu mai tin minte ultima oara cand m-am jucat pitulusu. A fost super.

Dup-aia ne-am dus inauntru si eram chititi sa ne luam niste bautura. Am schimbat niste euro in leva si cand sa ne luam niste bere, ciuciu, nu voiau aia de la bar sa ne dea. Apoi am trimis artileria grea (majorii). Au luat 10 sticle de bere si ne-am dus la unii in camera. Niciodata nu mi-a placut berea. N-am baut mai mult de jumatate din sticla aia.

Pana pe la 02:00 dimineata eu, Unty si Scooby (celalalt coleg) ne-am plimbat dintr-o parte in alta, tipand, razand si facand numai tampenii. Dup-aia am dormit dusi.

Dimineata a venit o colega sa ne trezeasca, altfel am fi dormit pana la pranz. Dupa ce ne-a dezvelit si a amenintat ca ne deschide geamul (era frig), ne-am trezit si noi. Acum problema era urmatoarea: cine ne facea paturile? Noi in niciun caz nu aveam de gand sa le facem. Am iesit eu pe coridor exact cand doua domnisoare cu care ne-am dus acolo treceau pe la usa. Dupa 5 minute ele au iesit de la noi din camera si paturile noastre erau facute (poza mai jos). Hehe. Am vrut desigur sa le intreb daca nu cumva vor sa le si stricam impreuna, dar m-am gandit ca dup-aia nu vor sa le mai faca la loc. Si nici n-aveam ‘cauciuce’. Meh.

Pe la 09:00 au venit aia din Hayredin la hotel si timp de vreo doua ore cred ne-au plictisit iar cu alte prezentari.

Pe la 12 cred ca am plecat prin centrul orasului Vratsa. Ne-am plimbat aiurea vreo doua ore, apoi am plecat in sfarsit acasa.

Pe drumul de la intoarcere iar a bagat soferul manele si muzica populara. Eu ascultam muzica la casti si le vedeam pe alea cum se destrabalau prin autocar, zbierand ca descreieratele. Puii mei. Mi-am scos castile si am inceput si eu sa tip ca un tampit. Unty si Scooby (celelalt coleg) radeau de nu mai puteau si aia din autocar se uitau la mine de parca as fi avut capul intors invers. S-a intors unul si mi-a zis ‘Baaa, esti nesimtit?’ lovindu-si obrazul cu degetul. Da’ eu ce pula mea am facut ba? Mai voiam sa-i spun uneia cat de proasta e, dar mi-era sa nu-mi indese prietenul ei pumnul in fata. Erau de clasa a 12-a aia. I-am lasat in prostia lor.

Asa am facut si cand am fost cu Unty la Paris. Totul a mers bine pana la drumul de la intoarcere, cand am inceput sa ma cert cu toti.

A fost foarte frumos, nu a fost deloc asa cum ne asteptam. Nu a trebuit sa muncim la nimic si ne-am distrat incontinuu.

A fost cul.

Aveam de gand sa fac si eu ceva special de 1 aprilie, da’ am cam uitat si nici n-am avut chef de asta in ultimul timp.

Azi la una din ore facuram schimb de clase cu unii de la alta serie. Aia venira la noi, noi ne duseram la ei. Ei aveau ed. antreprenoriala si noi aveam engleza. Profesoarele ne gustara gluma si in final ajunse fiecare unde trebuia.

Noi fuseram mai ai dracu’. Cand ajunseram la aia in clasa incepuram sa mutam totul dintr-o parte in alta. Inversaram locul obiectelor din clasa, inclusiv bancile le intorseram invers si mutaram catedra in partea cealalta a clasei.

Ok, hai ca am facut si eu ceva de 1 aprilie. Pe 30 martie. Peste cateva zile plec in Bulgaria cu niste colegi si l-am mintit pe unu’ ca o colega i-a rupt procura. Ala s-a suparat si a sunat-o pe respectiva.

Victima: mda…deci procura mea e la irina acum…
Eu: ori asta, ori o pierduram
Victima: cum sa o pierdeti?
Eu: pai ne jucaram cu ea si pana la urma nu stiu ce naiba se intampla cu ea
Eu: parca o rupse irina
Eu: nu stiu sigur
Victima:
Victima: vrei sa spui ca am dat 350 de mii degeaba?…
Eu: pai… asa se pare
Victima: ca mi-au si zis ai mei sa am grija de ea pt ca e originalul..
Eu:
Victima: CUM SA VA JUCATI BA CU EA?
Eu: de, asta e
Eu: pai ne plictiseam
Victima:
Victima: nush…irina raspunde de ea…
Eu: yup
Victima: eu ei i-am dat-o
Eu: sa-ti dea banii pe ea
Eu: dar nu cred ca o sa o faca
Victima: nu ma intereseaza…o s-o faca..
Eu: vrei nr. ei sa o suni?
Victima: o astept pe mess
Eu: sun-o ca sa lamuriti ce faceti
Eu: nu cred ca mai intra azi
Eu: maine trebuie sa le ducem, vorbeste de acum cu ea ca dup-aia poate e prea tarziu
Victima: ba da ati fost chiar nesimtiti pe bune…
Eu: plm
Eu: nici nu mai stiu cum incepu
Victima: daca e o gluma mai bine spune-mi de-acuma
Eu: …
Eu: crezi ca as glumi cu asa ceva?
Victima: bine da-mi numarul ei
Victima:
Eu: **** *** ***
Victima: ms
Eu: cp
Eu: o suni?
Victima: da
Eu: sa-mi spui daca vrea sa plateasca
Eu: o sunasi ma?
Victima: te-n gura ba
Eu: hahaha

Am terminat recent de jucat F.E.A.R. 2: Project Origin, un joc pe care nu il voi uita prea curand. Pentru cine nu stie, seria F.E.A.R. este o serie de ‘modern first person shooters’ care combina actiunea si horror-ul in unele din cele mai reusite FPS-uri facute vreodata. Seria e alcatuita din:

*F.E.A.R.
*F.E.A.R.: Extraction Point
*F.E.A.R.: Combat (doar multiplayer)
*F.E.A.R.: Perseus Mandate
*F.E.A.R. 2: Project Origin

Astea NU sunt jocuri care se joaca ziua, pe lumina. Astfel de jocuri se joaca pe intuneric, ca sa poata fi ’savurate’ la maxim.

Nu cred ca am jucat vreodata vreun alt joc care sa ma tina atat de tensionat ca jocurile din seria F.E.A.R. Inca imi amintesc cum stateam cu sufletul la gura dupa ce vedeam urmele de sange lasate de picioarele micutei Alma, zgomotul ciudat din boxe si de neonul din fata care incepea usor usor sa clipoceasca tot mai des pe masura ce ma apropiam, ca apoi sa fiu bruscat de aparitia fetitei care de fiecare data ma lasa fara respiratie. Inca imi mai amintesc cum mergeam prin incaperile acoperite de sange, catre lumina care avea sa ma trezeasca la realitate cu un soc.

F.E.A.R. 2, insa, le-a intrecut pe toate la partea asta. A fost o parte in care timp de doua minute am stat pe marginea scaunului si cu ochii cat cepele, in timp ce mergeam printr-o gradinita abandonata, observand deodata ca lanterna nu imi mai merge, lucrurile incep sa se miste pe cont propriu, culorile incep sa se stearga si in incapere e bezna totala, cu exceptia becului de la capatul coridorului care clipoceste pentru cateva fractiuni de secunda, brusc si fara avertisment, dezvaluind aproape de fiecare data corpul femeii care era odata mica Alma, stand la nu mai mult de 2 pasi de mine, urmand ca data viitoare cand se aprinde becul sa dispara. Nu mai spun ca peretii plini, la propriu, de sange si muzica ambientala nu au ajutat deloc. A, sa nu uit si de spiritele care apareau de unde ma asteptam mai putin, in cele mai inoportune momente.

In toti anii pe care ii am de gamer si cu toate jocurile pe care le-am jucat, nu cred ca am fost niciodata atat de speriat in timp ce jucam in joc. Imi tremura mana pe mouse si gafaiam tragand in toate directiile. Bine, poate am fost, pe vremea cand jucam The Suffering, dar asta era acum… cat, 4 ani? Au fost multe momente infricosatoare, insa asta le-a intrecut pe toate.

Concluzie: un joc plin de actiune si groaza, care m-a tinut cu sufletul la gura aproape in permanenta. O serie pe care cu siguranta o voi mai termina inca o data. Jocurile bune merita jucate si a doua oara. In cazul meu, si a treia oara. Si a patra. Si a cincea…

Daca te consideri gamer si iti plac FPS-urile de genul asta, atunci seria F.E.A.R. e pentru tine. Si nu uita, jucand jocurile astea pe lumina e ca si cum te-ai uita la un film de groaza cu sunetul oprit.

P.S. In filmul de mai jos e suprinsa partea aceea din joc despre care vorbeam mai sus. In film Alma apare de 3 ori (exceptand finalul), insa e destul de greu sa o observati. Una e sa va uitati la film, in care tipul trece repede si alta e sa fiti in joc, captivati, mergand cate putin cate putin, cu sangele fierband.