Eu critic.

De ai bucurie în casă

Acum stiu cu cine seman eu prin poeziile mele, cu bunicul pe care nu l-am cunoscut niciodata. Asta e opera lui.

De ai bucurie în casă

De ai bucurie în casă
N-o spune nicicând nimanui
Şi dacă durerea te-apasă
Să taci şi nimic să nu spui.

Nu-ţi plînge-n vecini sărăcia
De n-ai o cămaşă să-mbraci…
Înfruntă-i vieţii urgia,
Cu fruntea senină şi taci!

Tu vise, idei iluzorii
Nu-ţi face – că-s rele să ştii…
Nu plînge că titluri şi glorii
Departe de tine vor fi

Ci singur te bucură-n taină
Că liber vezi cerul şi norii,
Şi-n vechea şi singura-ţi haină
Treci singur ca toţi muritorii.

Iar dac-o s-auzi că se-mparte
Dreptate celor săraci,
Cătându-ţi de drum mai departe
În barbă să-ţi râzi şi să taci.

Al omului geniu-l slăveşte
Iubirea slăveşte-i-o iară,
Şi totuşi tăcând te păzeşte
Că omul adesea e FIARĂ!