Eu critic.

May 23rd, 2010

Norişorul

M-a lovit iarasi inspiratia. De fapt… mi-aduc aminte de un apelativ scris cu majuscule. Iubesc cripticismul (exista cuvantul asta?).

Norişorul

Norişorul stă pe cer,
Şi veghează cu atâta fler.
Se preface nepăsător,
Dar acţiunile sale-l trădează de zor.

Închis în ipocrizie,
Frustrare şi grandomanie,
Tună şi fulgeră,
Are impresia că pacea o tulbură.

Retras în lumea nimănui,
Urât de fanii lui,
‘Ploaie!’, atenţionează,
Dar pe nimeni nu impresionează.

În fond, eşti doar un norişor,
Te vrei unul major,
Dar nu eşti capabil

Astrul nopţii să-l ascunzi de incurabil,
Căci îl văd
Şi ea mă vede.

2 Responses to “Norişorul”

  1. Ovi, de azi inainte eu nu te cunosc ! :))

    Reply

  2. Noi suntem copiii cuminti!
    Spargem geamuri, rupem dinti,
    Si le spunem la parinti
    Ca suntem copiii cuminti!!!

    Reply

Leave a Reply