Norişorul
M-a lovit iarasi inspiratia. De fapt… mi-aduc aminte de un apelativ scris cu majuscule. Iubesc cripticismul (exista cuvantul asta?).
Norişorul
Norişorul stă pe cer,
Şi veghează cu atâta fler.
Se preface nepăsător,
Dar acţiunile sale-l trădează de zor.
Închis în ipocrizie,
Frustrare şi grandomanie,
Tună şi fulgeră,
Are impresia că pacea o tulbură.
Retras în lumea nimănui,
Urât de fanii lui,
‘Ploaie!’, atenţionează,
Dar pe nimeni nu impresionează.
În fond, eşti doar un norişor,
Te vrei unul major,
Dar nu eşti capabil
Astrul nopţii să-l ascunzi de incurabil,
Căci îl văd
Şi ea mă vede.







May 24th, 2010 at 2:22 PM
Ovi, de azi inainte eu nu te cunosc ! :))
Reply
May 25th, 2010 at 3:20 PM
Noi suntem copiii cuminti!
Spargem geamuri, rupem dinti,
Si le spunem la parinti
Ca suntem copiii cuminti!!!
Reply