October 6th, 2009

Ucigaşul zâmbăreţ

Ucigaşul zâmbăreţ

Mă tachinează la fiecare pas,
Mă găsesc într-un impas,
Îmi zâmbeşte acru
Şi mă răneşte ca dracu’.

Încerc să-l calmez,
Vorbe dulci ii fredonez,
Ucigaşul zâmbăreţ mă-njunghie
Şi mă leagă cu o funie.

Îl privesc cu groază,
Nu varsă nicio rază,
Crud şi nemilos,
Zâmbeşte după fiecare cuvânt scos.

Renunţ la orice speranţă,
Îmi dau seama ca uşa n-are clanţă.
În gânduri negre mă afund,
Ştiu să înot dar mă scufund.

Posturi asemanatoare

One Response to “Ucigaşul zâmbăreţ”

  1. mă tachinează la fiecare pas
    găsindu-mă mereu într-un impas.
    iar el, fidel client, zâmbește iarăși acru
    rănindu-mă constant… cum să îți zic; ca dracu’!

    încerc eu să-l calmez
    cu vorbe dulci, ce-i fredonez
    dar ucigașul zâmbăreț mă-njunghie,
    legandu-mă calm și tactil cu-o unghie.

    privindu-l mut, cu groază
    cum varsă, nici o rază,
    eternul crud și nemilos.
    zâmbind; vărsând cuvântul ros.

    renunț eu la orice speranță
    când realizez că nu am clanță.
    în ale tale gânduri, în negru, mă afund,
    știind să-not, dar totuși vrând să mă scufund.

    Reply

Leave a Reply