Ucigaşul zâmbăreţ
Ucigaşul zâmbăreţ
Mă tachinează la fiecare pas,
Mă găsesc într-un impas,
Îmi zâmbeşte acru
Şi mă răneşte ca dracu’.
Încerc să-l calmez,
Vorbe dulci ii fredonez,
Ucigaşul zâmbăreţ mă-njunghie
Şi mă leagă cu o funie.
Îl privesc cu groază,
Nu varsă nicio rază,
Crud şi nemilos,
Zâmbeşte după fiecare cuvânt scos.
Renunţ la orice speranţă,
Îmi dau seama ca uşa n-are clanţă.
În gânduri negre mă afund,
Ştiu să înot dar mă scufund.
October 6th, 2009 at 11:13 PM
mă tachinează la fiecare pas
găsindu-mă mereu într-un impas.
iar el, fidel client, zâmbește iarăși acru
rănindu-mă constant… cum să îți zic; ca dracu’!
încerc eu să-l calmez
cu vorbe dulci, ce-i fredonez
dar ucigașul zâmbăreț mă-njunghie,
legandu-mă calm și tactil cu-o unghie.
privindu-l mut, cu groază
cum varsă, nici o rază,
eternul crud și nemilos.
zâmbind; vărsând cuvântul ros.
renunț eu la orice speranță
când realizez că nu am clanță.
în ale tale gânduri, în negru, mă afund,
știind să-not, dar totuși vrând să mă scufund.
Reply