Eu critic.

Numai

“De ce sa fii ca ceilalti? [...] Era mai bine la tine ca sa zic asa.“
Pentru ca pana acum nu am fost ca ceilalti. Si cu ce cacat m-a ajutat asta? Cu ce m-a ajutat faptul ca, aparent, sunt mai bun decat ceilalti? Ia, ce raspuns ai pentru asta?

“Atunci nu fii.”
Ba da, ba da.

“Ti-am spus parerea mea despre tine.”
Si te-ai inselat. Daca aveai dreptate nu stateam acum sa scriu postul asta. Nu sunt asa cum credeai. Nu ma cunosti. Nu merit laudele alea.

“Nu trebuie sa fii mai rau.”
Trebuie, trebuie.

“Calmeaza-te.”
Prea tarziu.

“Nu erai asa pana nu demult. Si era foarte bine.”
Era pe dracu’. Din perspectiva cui, a ta? Ce stii tu despre mine? Stii doar cat iti permit eu sa stii. Sunt atatea si atatea…

Cine esti tu sa iti pese de mine? Cine sunt eu sa iti pese catusi de putin de mine?

Initial nu trebuia sa fie despre tine. Si nu e. E despre mine. E despre el. E despre ce-mi face el. (Stiu la cine te gandesti, nu la el ma refer. Nu stii despre ce vorbesc.)