Acum un an, pe 2 iulie 2008, am calculat din curiozitate cat timp petrecusem eu urmarind seriale pana atunci (#1).
Astazi, la un an de la primul post, calculai din nou.
106.555 minute
1776 ore
74 zile
10.5 saptamani
Ceea ce inseamna ca intr-un an am petrecut 499.5 ore/20,8 zile/2.9 saptamani urmarind seriale. 5,7% din cele 365 de zile ale anului.
Ciudat. Amuzant. Interesant.
Sunt facute tot la Konexarte, vis-a-vis de SIF Oltenia, unde le-am facut si pe celelalte.
Primul e facut mai demult si celelalte doua sunt facute ieri.
Am facut pana acum 7 tricouri la ei si un maieu si sunt foarte multumit, iar preturile nu sunt deloc mari.
Haine ‘de fitze’. Pentru ca asa se poarta acum. Toata lumea cauta haine ‘de fitze’.
Orasul nostru e mai curat in ultima vreme. Probabil e din cauza noilor standuri de ziare cosuri de gunoi.
Aveti puncte in plus pentru ca incercati. Dar degeaba daca sunteti prosti.
Am terminat in sfarsit si ultima carte a lui Dan Brown pe care o aveam, ‘Deception Point’, publicata in 2001.
As scrie cam despre ce e vorba, dar nu ma simt in stare. Poate e ora de vina. Nu conteaza. Detalii pe Wikipedia.
O conspiratie cum numai Dan Brown ar putea concepe, imbinata cu elemente din universul lui Tom Clancy. Nu e preferata mea si nici nu o consider cea mai buna carte a lui, dar mi-a placut.
Am terminat de citit toate cartile lui Dan Brown. Urmeaza sa apara ‘Solomon’s Key’ prin septembrie. Pana atunci, ma apuc de seria ‘Tom Clancy’s Splinter Cell’.
Restul cartilor lui Dan Brown: ‘Digital Fortress’, ‘Angels and Demons’, ‘The Da Vinci Code’.
P.S. Nu mi-a placut filmul ‘Angels & Demons’. Scenariul a fost schimbat destul de mult fata de carte si sunt de parere ca ar fi trebuit sa dureze mult mai mult ca sa prezinte mai bine anumite aspecte.
Astazi ascultam Michael Jackson.
Michael Jackson – Beat It
Michael Jackson – Billie Jean
Michael Jackson – Black or White
Michael Jackson – Dirty Diana
Michael Jackson – Smooth Criminal
Michael Jackson – Somebody’s Watching Me
Michael Jackson – The Way You Make Me Feel
Michael Jackson – Thriller
Michael Jackson – Wanna’ Be Startin’ Somethin’
Michael Jackson – Will You Be There
O lume intreaga e in soc dupa ce ieri, Michael Jackson, in varsta de 50 de ani a murit in Los Angeles.
Azi noapte la ora doua am aflat si eu vestea, cand eram pe jumatate adormit si am primit un mesaj care imi spunea ca a murit. Credeam ca e o gluma. Se pare ca m-am inselat.
Pe 13 iulie Michael ar fi inceput noul sau turneu de revenire care ar fi fost alcatuit din 50 de concerte. Urma sa fie una dintre cele mai mari reveniri din toate timpurile.
Deocamdata se pare ca a suferit un arest cardiac, dar nu vom sti sigur pana nu i se face autopsie si poate si un test toxicologic, care poate dura si mai mult de o saptamana in cazul in care nu se afla cu siguranta de la autopsie cauza mortii.
Una dintre cele mai mari personalitati din lumea muzicii si unul dintre cei mai populari oameni de pe planeta, a murit.
Mai jos e interpretarea LIVE a piesei Billie Jean, in 2007 la MTV Music Awards, la aniversarea a 45 de ani de cariera. A fost declarata cea mai buna interpretare a piesei din toate timpurile si Michael a facut-o la aproape 50 de ani. Am urmarit filmul de cel putin 3-4 ori la Buddha pe blog si de fiecare data am ramas cu gura cascata.
Poate cel mai mare regret al meu e ca nu l-am vazut niciodata pe Michael Jackson LIVE, la un concert. Iar acum nu voi mai avea niciodata sansa.
Dupa putin timp de la confirmarea jocului, cei de la Rockstar Games au publicat niste screenshot-uri din urmatorul joc din seria Max Payne: Max Payne 3.
Si ca sa vezi, supriza mare: Max Payne e chel. Foarte… ‘Ubisoft’ din partea lor. Nu stiu ce cred ei, dar potrivit descrierii lor a personajului, cred ca un cap plin de par si barba ar fi fost mult mai potrivite. E vorba despre aspectul ala neingrijit, ceva in genul lui Sam Fisher, asa cum arata acum 2 ani, cand avea sa se intoarca in Splinter Cell: Conviction.
Pe langa faptul ca l-au ras in cap, l-au schimbat complet, atat in ceea ce priveste fata, cat si aspectul fizic. Intotdeauna mi s-a parut de prost gust sa schimbe fata personajului complet de la un joc la altul. E ca si cum te-ai uita la doua filme dintr-o serie, primul cu un actor in rolul principal si al doilea cu alt actor in rolul principal, dar amandoi fiind acelasi personaj. Nimanui nu-i place asta. Inteleg ca e necesar sa-i schimbe aspectul personajului ca sa corespunda cu povestea, dar asta nu inseamna ca trebuia sa ii faca si operatie estetica.
Un alt lucru care nu-mi place la aspectul lui e burta. La prima vedere Max arata de parca in ultimii 6 ani a stat in fata televizorului cu doza de bere in mana dreapta si cu telecomanda in mana stanga.
Nimic din poze nu ma duce cu gandul la Max Payne si asta de obicei e un semn rau. Am vaga impresia ca voi fi, mai mult sau mai putin, dezamagit. Sper sa ma insel.
Inteleg sa vrei sa faci un ban cinstit facand ceva la care te pricepi, dar in cazul asta nu inteleg. Nu inteleg cum ar putea da cineva bani pe asa ceva. Nu inteleg cum ar putea cineva sa cumpere o scrisoare de dragoste. Chiar daca nu esti bun la asa ceva, nu inteleg cum ai putea sa ii dai bani cuiva sa ii spuna EI ceea ce simti tu pentru EA, cand el nu are nici cea mai vaga idee. Cum crezi ca s-ar simti EA daca ar stii ca alea nu sunt decat niste cuvinte insirate pe o foaie, scrise de altcineva, nu de inima ta. Ce crezi ca ar aprecia mai mult, ceea ce ii spui tu ca simti pentru EA sau ceea ce crede un strain ca simti pentru EA? Numai tu stii ce simti si numai tu ii poti spune. Sau poti sa taci si sa o pierzi. Te pricepi la asta.
I-am lasat datele de contact la vedere, poate vrea careva sa ignore tot ce-am zis.
UPDATE: Chiar daca la profil scrie ca are 19 ani, se pare ca are doar 14.
E ciudat cum uneori nu ne dam seama in ce oras frumos locuim. E ciudat cum tot timpul suntem grabiti sa ajungem undeva si tot timpul suntem stresati de ce trebuie sa facem, niciodata nu ne oprim din mers sa admiram pur si simplu privelistea, sa ascultam, sa observam, sa ne dezamortim.
Dimineata e cea mai frumoasa perioada a zilei. Devreme, cand vezi soarele cum rasare printre blocuri, cand vezi strazile goale si nici urma de om prin imprejurimi, cand asculti cum canta pasarile rupand linistea si simti mirosul proaspat al diminetii. Cand lumea inca mai doarme, cand e ceva mai racoare si adie vantul usor. Dimineata, cand vii acasa obosit dupa o noapte alba, dar fara nicio grija. Dimineata, cand esti in vacanta.
Nelegat de ce scrie mai sus, mai e ciudat cum viziunea in ansamblu asupra felului in care va decurge vacanta se poate schimba in cateva secunde si stii ca oricat ai vrea nu poti schimba asta.
S.O.L. my A.S.S.
Oficial, azi, 19 iunie, e ziua mea. Oficial.
Ziua mea de fapt a fost acum doua zile, pe 17. M-am gandit ca daca tot e a mea, cine zice ca nu pot sa o mut? Si in plus, am fost nevoit sa o mut cu doua zile inainte ca sa pot sarbatori cu cineva mai… special.
Si ieri a fost ziua mea. Cine zice ca nu pot avea decat una? Ieri in schimb a fost diferit, dar tot bine a fost.
Azi… nu stiu. Azi nu e ziua mea. Nu vreau cadouri.
Gavin DeGraw – I Don’t Want to Be
In ultima vreme nu prea ma mai joc nimic, dar nu din cauza ca nu as vrea, ci din cauza ca nu prea mai am ce. Bine, am ce, dar nu am chef de ele. Vreau ceva grozav, vreau ceva care sa ma dea pe spate, un joc bun.
Iar ultimul joc bun pe care l-am terminat de curand e Prototype.
Jocul e proaspat lansat, e facut de Radical Entertainment si publicat de Activision. E un ‘action-adventure’ care intra la categoria ’science fiction’ si se integreaza perfect.
Totul se petrece in New York, Manhattan. Inca de la inceput suntem aruncati in centrul actiunii, intr-un oras invadat de niste creaturi care obisnuiau sa fie locuitorii orasului. Ok, banal, nimic nemaivazut pana acum. Totul a inceput de la un virus (la fel, banal) creat de o companie numita Gentek si eliberat de un angajat. La prima vedere totul pare banal, insa pe parcursul jocului povestea se dovedeste a fi orice numai banala nu.
Protagonistul jocului e Alex Mercer, care este si el afectat de virus, insa in alt fel, fiind unic. Alex din pacate nu isi aminteste nimic din trecutul lui, insa totul se clarifica cu ajutorul (voit sau nevoit) a mai multor angajati Gentek sau membrii ai armatei care fac tot posibilul sa previna raspandirea virusului in oras si sa scape orasul de virus, ceea ce e si scopul lui Alex. Auzind asta, prezenta armatei in oras poate parea un lucru bun, insa Alex e atat tinta infectatilor cat si tinta armatei, fiind prins in schimbul de focuri (v-am spus ca povestea nu e banala).
Virusul a reactionat diferit in corpul lui Alex, incat acesta a capatat tot felul de superputeri care mai de care mai extraordinare. In ceea ce priveste capabilitatile lui de miscare, Alex poate sa urce pe cladiri, sa fuga foarte repede, sa sara foarte mult, sa isi schimbe directia in aer si sa zboare (asta ceva mai putin). Abilitatile sale de lupta sunt crema jocului. Alex are un imens arsenal de miscari si tehnici folositoare, fiecare mai mult sau mai putin folositoare fie in lupte hand-to-hand cu o persoana, fie in lupte cu cateva zeci de infectati sau soldati, tancuri, elicoptere si bossi ( da, jocul are bossi 
). Partea buna e ca nu are totul de la inceput, nu joci jocul cu aceleasi miscari si puteri de la inceput la sfarsit. Jocul are si un sistem de rasplata, iar rasplata consta in puncte de experienta (EP) care pot fi folosite pentru a achizitiona noi miscari, puteri si upgrade-uri pentru cele deja posedate. Dupa cum spuneam, are un arsenal imens, atat de imens incat nu stiu daca am folosit mai mult de jumatate din toate abilitatile lui. Si acum ajung la partea proasta.
Partea proasta e ca fiecare miscare si putere se activeaza folosind diverse combinatii de taste, in care mai intra si mouse-ul. Iar la cate are, e destul de greu sa memorezi si sa folosesti toate combinatiile, mai ales atunci cand timpul nu-ti permite sa gresesti. E ceva mai greu fara anumite puteri, insa poate fi terminat si cu lucrurile de baza, in caz ca nu esti genul care se dedica foarte mult unui joc. Altfel, poate ti se va parea distractiva experimentarea cu toate abilitatile sale.
Una din abilitatea lui Alex e consumarea victimelor. Consumarea unei victime consta in omorarea brutala a victimei, urmand ca apoi sa fie, la propriu, absorbita de Alex, care apoi se poate schimba oricand in ultima victima consumata, scapand astfel de oricine il urmarea si putandu-se integra printre inamici cu usurinta. Daca esti genul caruia ii place sa mearga pe strada si sa aleaga aleatoriu un trecator nevinovat pentru a-i rupe spatele de asfalt, pentru a-i indesa capul intre umeri, pentru a trece la propriu cu piciorul prin corpul lui sau pentru a-l arunca in aer si a-l taia de la mijloc, fara niciun motiv altul ca nu-ti place fata lui, atunci vei iubi jocul asta. Desigur, de multe ori e necesar sa macelaresti cate-un trecator sau doi, incat consumarea unei victime ajuta la cresterea vietii lui Alex. Sau poate cateodata pur si simplu ai chef sa auzi pe cineva cum tipa de durere cat il tin plamanii si sa creezi haos.
Nu va asteptati la folosirea intensa a armelor in joc. Alex poate folosi cate-o mitraliera sau lansator de rachete, insa extrem de rar am avut nevoie de ele. Mainile lui Alex sunt mai periculoase decat orice arma si zic asta la propriu, iar cand mainile nu sunt de-ajuns, mai poate arunca cu cate un camion sau elicopter in inamic.
Bug-urile sunt si ele prezente si din pacate nu sunt genul de bug-uri distractive. Sunt extrem de rare, ce-i drept, si nu sunt prea majore, poate unii termina jocul fara sa dea de ele. Nu o data mi s-a intamplat sa raman cu picioarele infipt in asfalt sau sa astept 5 minute in zadar sa incarce. Desigur, eu l-am jucat fara niciun patch, deci nu cred ca vor mai fi probleme cu versiunile mai noi.
Foarte multe aspecte fac jocul sa semene cu Spider-Man: Web of Shadows. Daca v-a placut ala, e foarte probabil sa va placa si Prototype. Ce m-a amuzat au fost locuitorii orasului, care in ciuda faptului ca orasul lor era aproape in totalitate infectat de un virus care ii transforma pe toti in niste ‘zombie’, ei continua sa isi conduca masinile relaxati, respectand legea si limita de viteza. In jurul lor se dezlantuie iadul, iar ei asteapta ca semaforul sa se faca verde.
Concluzie
Aspecte pozitive:
- poveste foarte reusita, care practiv salveaza jocul de la a fi un joc oarecare
- gameplay destul de reusit, la persoana a 3-a, usor de manevrat
- arsenalul de puteri si miscari care nu devine niciodata plictisitor si se dobandeste pe parcursul jocului
- foarte multe lucruri de facut care nu au neaparat legatura cu povestea principala
- durata destul de lunga, cred ca l-am terminat in aproximativ 11 ore
- posibilitatea protagonistului de a-si schimba forma
- posibilitatea de a fura orice tanc sau elicopter
- mai multe boss-battles memorabile
- cut-scenes foarte reusite
- prezenta bossilor
- AI destul de inteligent
Aspecte negative:
- bug-urile, care sunt totusi foarte rare si nu prea stresante
- monotonia orasului, care tinde sa devina plictisitor la un moment dat
- zecile de combinatii de taste greu de retinut
Jocul nu e ceva extraordinar, e destul de reusit si mi s-a parut foarte distractiv, iar asta conteaza foarte mult. Foarte rar scriu despre jocurile pe care le joc. De obicei nu scriu decat despre cele care chiar ma impresioneaza si stiu ca le voi tine minte destul timp de aici inainte.
Gamespot ii acorda jocului nota 8.5. Notele a 10 critici au dus la nota 8.7, iar notele a peste 1.500 de jucatori au dus la nota 8.8. Gamerii seriosi stiu ca astea sunt note destul de greu de obtinut. Nota mea e 8.5.
Uite ca au facut si ei un imn al turismului de care putem fi mandri. In comparatie cu primul, e mult mai reusit (si foarte important, mai scurt). De sine statator, e foarte reusit.
Vedeti ca se poate?
via Marius Sescu
Avertisment! Postul e al dracu’ de lung. 
I. Citate
“Dnul. Ceapraz: Ce faceti baieti aici?
Eu: Bine, fumam.
Dnul. Ceapraz: Da’ voi ore nu aveti?
Eu: Ba da, da’ nu ne ducem. Noua nu ne place scoala.”
- Prin semestrul I, chiulind cu cativa colegi.
“Dna. de franceza: Citeste Popescu.
Popescu: Petre Contact. (prendre contact)
Dna. de franceza: “
“Dna. de franceza (suparata): Daca vreti sa vorbiti, vorbim toata ora si facem lectie in pauza.
Popescu: Da doamna!”
“Scooby: Ba ai poze cu maica-ta dezbracata?
Pruna: Du-te ma-n pula mea.
Scooby: Daca n-ai, iti dam noi.”
“Dna. Papa: Era greu? Nu. Sunteti batuti in cap? Evident, da.”
“Dna. Papa: Catalin, te anunt cand am nevoie de un bufon.
Unty: Sau de un mop.”
“Dna. Papa: Si C si Pascal sunt acelasi lucru, problema e ca voi nu aveti creier si nu invatati.”
“Dănuţa: Scarbosilor ce sunteti!”
- Dna. de biologie dupa ce a stat in guma de mestecat.
“Costica: Ba bagami-as pula!”
- Costica, crezand ca nu mai e diriginta in clasa.
“Dna. de desen: Pătrună stai frumos in banca!
Prună: ?
Dna. de desen: Pătrună!
Prună: Doamna, nu ma cheama Pătrună. “
“Răduţ: Bucura-te ba, eu daca as lua 10 la mate, m-as duce acasa, mi-as aprinde o tigara de fata cu mama si i-as spune ca am luat 10 la mate, flegmatic asa.”
- Răduţ, cand am luat eu 10 la matematica.
“Dna. diriginta: Va tineti de tot felul de nimicuri.”
- Dna. diriginta, de fiecare data cand mai faceam cate-o tampenie.
“Dna. diriginta: Lasa-l ma dracu, nu-l mai lua de mana, ca nu cade pe scari!”
- Dna. diriginta catre Irina si andr7s. +1 dna. diriginta 
“Capră: Hristos a inviat!
Costica: Sa-mi sugi pula.”
“Alin: Ba cu ce arunci ma?
Popa: Cu nimic ma.
Alin: Cum cu nimic ma, futu-ti mortii ma-tii.”
“Alin: Ma futu-ti mortii ma-tii!”
“Alin: Ma futu-ti neamu-n gura!”
“Alin: Ma futu-ti pizda ma-tii!”
“Alin: Du-te ma-n pizda ma-tii!”
“Alin: Ma futu-ti rasa ma-tii!”
“Alin: Sa-mi sugi pula!”
“Alin: Eee, ma-ta!”
“Alin: Ma futu-te-n gura!”
Am incercat sa scriu din memorie tot arsenalul de injuraturi al lui Alin, ma scuzati daca am uitat ceva.
II. Diverse
- In primul semestru, cand am fost dat afara de la teatru si au iesit cu mine Răduţ, Prună si parca era si Paşca.
- Prima oara cand am vazut-o pe Geanina fardata.
- Cand am luat de pe strada o combina in clasa si a aruncat Unty cu ea pe geam.
- Cand si-a ras Prună mustata, ceea ce a dus la nasterea MTV-ului (Mustata TV).
- Toate discutiile mai mult sau mai putin inteligente cu profesorii privind activitatea elevilor pe forum sau pe bloguri si toate certurile si disputele. Asta a fost mai mult in primul semestru, spre sfarsit s-au mai linistit lucrurile.
- Cand a scris Vaicăr pe forum ca dna. Florea arata ca un castor si merge ca un barbat, urmand ca apoi dna. Florea sa afle.
- Cand si-a motivat Grigorie o nota in loc de absenta.
- Cand am stat in primul semestru cu fundul pe fata lui Unty. (Vezi ce se intampla cand nu esti cuminte?)
- Ziua in care am fost cu Viorel in piata si am luat doua sau 3 verze care au sfarsit prin a fi aruncate prin clasa si partial mancate de unii. 
- Atunci cand l-am legat pe Vaicăr cu scotch de banca si a jurat ca se va razbuna pe mine.
- Răduţ si urechile lui rosii.
- Răduţ si capul lui mai rotund decat o sfera perfecta.
- Cearta prosteasca (dar distractiva) dintre Irina si Alexandra.
- Cand am scris despre Voica pe blog, urmand sa fiu amenintat (evident) de Capră. Voica a fost cul.
- Individul care spunea pe messenger ca ma vede in fiecare zi la scoala si ca o sa ma omoare si nu stiu mai ce. Evident ca nu a facut nimic.
- Cand i-am rupt chilotii lui Unty. Si lui Vaicăr. Si lui Paşca. Urmand ca apoi sa fie razbunati toti de catre Unty.
- Atunci cand i-am pus lui Unty paharul cu cafea langa mana, urmand ca el sa miste mana si sa isi verse cafea pe caietul de matematica si in cap. Erau distractive orele de matematica.
- Promisiunea lui Alin inca de cand am scris ‘Amintiri din clasa a IX-a’ ca intr-a X-a o sa ma bata. Haha grasule, nici anul asta nu mi-ai facut nimic. Ti-am spus, pana te ridici tu de pe scaun eu ies din cladire. (Glumesc ba, te iubesc! >
< Esti grasul meu preferat.)
- Toate glumele cu privire la Georgiana, admiratoarea mea nr. 1.
- Toate poreclele lui Armăşelu: Oscar, Julio, mexicanu’, etc.
- Toate poreclele lui Alin: Napoleon, Michelangelo, Corin, Fabian, animalu’, etc.
- Toate gesturile pe care i le faceam lui Alin cand se uita la mine. _|_
- Ora de istorie la care in loc sa scriu la lucrare, ii scriam biletele unei fete cu care venise profesorul la ora. Am luat 2 sau 3 in lucrare.
- Orele de fizica la care de fiecare data cand ii suna telefonul profesoarei eu si Paşca ziceam ca o suna secretara sa ii spuna ca i-a luat foc cabinetul sau ca a cazut o cometa in cabinetul ei.
- Orele de romana la care muream de ras cu Paşca zicand ca Lică samadaul venea calare pe porci morti, sau pe cactusi, sau ca Ghita avea cadavre de porci in gradina.
- Maneaua doamnei de franceza: “Şacane, şacaneee…” (chaque annee)
- Cand radeam cu Paşca zicand ca o sa facem un fan-club Tiby si ca o sa ne facem operatii estetice ca sa aratam ca el.
- Cand ne-am scris cu marker-ul pe banci si s-a suparat diriginta pe noi. (#1, #2)
- Cand am inversat monitorul lui Popa cu unul care nu mergea si nu stia ce se intampla. Apoi a observat ca monitorul de langa e pornit dar nu e niciun calculator la el.
- Cand am inversat 3 monitoare in laborator, unul din ele fiind al lui Popa si unul al lui Irina (sau cel putin asa credeam noi).
- Cand am inversat tastaturile lui Răduţ si Prună si Răduţ a inceput sa scrie numai pule prin programul lui Prună.
- Monitorul lui Denisa, care isi schimba culoarea cand il intorceam invers.
- Caietul plin de zvastici al lui Iacob. 
- Cand am lipit cu Prună tot randul meu cu scotch inainte de ora de biologie.
- Zambetele doamnei de desen de fiecare data cand desena ceva.
- In semestrul II nu stiu daca am fost la mai mult de doua ore de religie sau desen. Am media 10 la amandoua, evident.
-Cand se ducea Alexandru la sala si faceam baza de el.
- Papagalul de care tot zicea Miţă, nici acum nu stiu ce e cu el.
- In excursie, cand le-am lipit alora scotch peste toata usa.
- Televizorul pe care l-au gasit Prună si Paşca si i-am ajutat sa-l aduca la scoala. A sfarsit prin a fi lovit cu picioarele si in final facut praf pe afara, pe la tevi.
- Toate disputele prostesti cu Irina si cu andr7s, amenintarile de la andr7s si bataia de joc la adresa lui. ( “Curaj” 
) Nu vorbesc din partea lui Unty (desi cred ca e de acord cu mine), dar eu nu ne vad impacati vreodata. Hai ca e oarecum distractiv asa, trebuie sa recunosti. Hai sa vedem si intr-a XI-a cat de mult putem sa ne evitam, poate fi ca un fel de joc numai pentru noi. 
III. Diverse 2
- Sandule, ne-ai parasit, dar asta nu a scutit-o pe mama ta de portia regulata de… complimente. (Vezi daca iei cadouri separat? VEZI?!)
- Jimmy, lacusta care a sfarsit prin sandwich-ul lui Tiby (parca).
- Banana.
- Dna. Florea si “gaturile”. (gadgets)
- Hausterii de la Sadova.
- Hard nigger cock.
- “Gang bang, all on the floor/ Gang bang, gimme’ some more/ Gang bang, ’till you get sore/ Gang bang, ooohoo.” (Akon ft. Eminem – Smack That)
- Cibauau, Ciubon.
- Walter von Bo$$.
- Matroche.
- Serpii koala.
- IG-33 si reboot-urile din timpul orelor.
- Guşter, guşpiţ.
- Aia cu tancuri, noi cu boi.
- “Achtung, cacaten!”
- Slutina. ( Scuze ba, da’ gandeste-te ca n-aveam cum sa nu scriu si asta. 
)
- Mad lips.
- Cainele lui Răduţ.
- Măăăăăi!
- What is love?
IV. Popa (da, Popa si anul asta are propria lui categorie)
“Dnul. Popescu (de istorie): Si ce au facut Popa colonistii?
Popa: Au aruncat vaporul cu ceai in mare.”
“Dna. Cristea: Minus radical din 2.
Popa: …
Dna. Cristea: Minus radical din 2!
Popa: …
Dna. Cristea: Minus radical din 2, Popa!”
“Dănuţa: Scuza-ma ca iti spun, dar esti muieros.”
- Dna. de biologie catre Popa. De acord cu dumneavoastra.
“Popa: Ăăăăăăă…”
- Popa, mai tot timpul.
- Maslinele lui Popa.
- O suzeta si o papusa, cadourile lui Popa de Craciun.
- Cand am lipit banca si scaunul lui Popa cu scotch, apoi l-a certat dna. de desen si a venit si ea sa il ajute sa rupa scotch-ul, care era imbarligat in fel si chip.
- Cand a stat Popa in guma si s-a dus la doamna de desen, s-a aplecat cu fundul spre ea si a intrebat-o daca mai are guma pe fund. Doamna s-a aplecat si ea sa se uite mai bine.
- Cand a zis Popa ca eu nu ma bat cu nimeni pentru ca sunt ateu.
- Cand radeam cu Paşca zicand ca Popa se misca cu agilitatea unui babuin mort, sau a unui rinocer impuscat.
- Cand i-a spart Bonciu fata lui Popa si ala si-a chemat parintii la scoala, care la randul lor au chemat politia. I-au iesit matele pe nas.
- Ziua in care m-am prapadit de ras cu Unty pentru ca Popa casca o data la 5 minute si nu punea mana la gura, deformandu-si fata mai rau decat o avea deja.
- Cand ne-a zis dna. Bălă sa nu mai fim asa rautaciosi cu Popa, ca el e mai “special”. Ce fata a facut fraieru’. 
- Casca lui Popa.
- Cand i-a pui Unty lui Popa o casca in gluga si a dat drumul la muzica. Ala se uita la noi ca auzea muzica si nu stia de ce radem.
- Cand am construit cu Prună un templu din hartie pe banca lui Popa, urmand ca apoi sa arda din temelii.
^“Dna. de desen: Treci aici in banca!
Cineva: Doamna da’ banca asta a luat foc.
Dna. de desen: Ce dragut…”
Noi chiar suntem rautaciosi cu Popa.
Ei bine, cam asta e tot ce am. Astea sunt principalele amintiri dintr-a X-a. Colegii, completari?
Initial voiam sa pun si ceva poze sau filme, dar am peste 5GB cu tot ce am facut pe parcursul anului si n-am chef sa stau acum sa selectez.
Anul trecut Irina a facut un post asemanator la sfarsitul anului, in care lua toti colegii in parte si spunea impresii si tot felul de chestii despre ei. Nu cred ca as face vreodata un astfel de post, dar mi-ar fi placut sa citesc si anul asta unul. Irina, te bagi?
Simple Plan – How Could This Happen to Me
